M-am săturat de călătorii. În momentul de faţă stau pe scările unui autocar Dacos (cu numerele de înmatriculare VL ** KKK desigur), tocmai am plecat din Alba Iulia și mă chinui să tastez. Fac asta doar ca să treacă timpul, că de dormit sigur nu voi reuși considerând că din Turda nu am mai avut loc de stat jos.
Acu două săptămâni am fost la Zalău (250 km) și înapoi, a doua zi după ce m-am întors am plecat la Târgu Mureș la festivalul Peninsula, tot cu autocarul, însă nici până azi nu am înţeles de ce durează 4 ore un drum de 170 km(Transmixt). La întoarcere a durat ceva mai puţin dar am venit cu un microbus ticsit, cu bagajul în braţe, dormisem 2 ore în ultimele 36, nu mâncasem de 24 de ore, eram prea obosit să pot adormi sau să pot sta treaz, considerând astea și faptul că drumul e numai curbe și că șoferul nu și-a luat carnetul de prea mult timp, nu e de mirare că am ajuns la Sibiu cu stomacul întors, noroc cu ciorba de burtă de la Nea Vasile.
3 zile mai târziu am mers într-un road-trip până la Bâlea Lac (a se înţelege Valea Oltului-Rm. Vâlcea-Curtea de Argeș-Lacul Vidraru-Bâlea Lac). Bine, nu m-a obligat nimeni, și a fost pretty fun, dar 5 ore până la lac, pe stomacul gol, cu desele semafoare pe Valea Oltului, cu drumul groaznic dintre Vidraru și Bâlea (curbe, drum prost, viteză redusă, fără vreun peisaj decât pădure, mulţi oameni mâncând grătare pe marginea drumului în ciuda noastră) și-au spus cuvâtul. (să nu mai zic că o dată ajunși am lăsat baltă ideea de un mic traseu și ne-am pus la primul restaurant la o ciorbă și un grătar). Drumul înapoi a fost mai scurt, dar tot lent, tot numai curbe, tot drum rău, nu mai eram înfometaţi, dar obosiţi frate.
Peste 6 zile mă duc la mare. 15 ore cu trenul, în compartimente de 8 persoane care vor fi precis pline de tinere familii, cu unul-doi copii de 3-4 ani(de ce e așa de greu să se facă un compartiment special pentru părinţi cu copii mici, să se smiorcăie toţi împreună, și să mă lase pe mine să dorm, sau măcar să am șansa să pic lângă o gagică, măcar să am cu cine vorbi(no offense guys, but you are boring)), așa că voi sta 8 ore până la București în picioare, pe coridor(slavă Mp3 Playerului), sperând că nu voi pica cu ăștia și în personalul București-Costinești , unde nu am să am loc nici pentru bagaje, darămite să stau jos să dorm. După aia urmează un road-trip de câteva zile prin ţară, încă un drum până la Zalău și înapoi, un drum noaptea până la Cluj, și un zbor până în Anglia (care culmea va fi cea mai scurtă călătorie din toată vara, 3 ore).
Trip update: Am trecut acum prin Apoldu de Sus, mi-a amorţit piciorul drept, căci mă chinui să ţin laptopul drept, mă doare curu’ de numa’, și bou ăla ma zguduie de nu mai nimeresc nici o tastă din prima. ȘI MI FOAMEEEEEEEEE!
Măi, Sibiul e super fain poziţionat, între munţi, în centrul ţării, vara e mai răcoare, iarna mai cald decât în restul ţării, dar nu pot să nu mă întreb dacă faptul că suntem cam la distanţă egală de toate punctele majore din ţară e totuși un dezavantaj, nu un avantaj. Adică, aș face cu plăcere 3 ore în plus până la București, dacă ar dura, în schimb, până într-o oră călătoria la Cluj, de exemplu, nu? Mai ales că bat ambele drumuri, de câteva ori pe an.
Mă apropii de Sibiu, deci și de concluzie(că acasă am CONQUIZTADOR și messenger, deci nu am să mai scriu probabil). De mic am urât călătoriile, iar vara asta a fost criminală, pe de o parte m-am mai obișnuit (nu îmi mai e rău pe drum, mai reușesc să adorm, am muzică etc) dar pe de altă parte m-am săturat, și am obosit…și atunci de ce continui? Păi nici numai într-un loc nu poţi să stai, că tâmpești. Concluzia mea: vă rog, vă rog, cineva să inventeze o dată teleportarea, până atunci: I am a passenger, and I ride and I ride. Over and out.
Ps: înainte să pot scrie ultimele trei rânduri, m-au întrerupt doi tipi în Cristian, și m-au rugat să mă scol de pe scările de care mă cam obișnuisem (în sensul că amorţisem în partea de jos), căci coborau, și mi-au oferit locurile lor. Apăi mersi, pentru 9 km am avut și eu unde sta.
