joi, 13 septembrie 2012

O dată era bine parcă...

Pe prima o chema Ana. Eram la o cabană de majoratul nu mai ştiu cui, şi tu nu ai vrut să vii. Iniţial am stat departe de ea când mi-am dat seama că ne placem, dar apoi Andrei a zis că ştie sigur că la petrecerea aia mare de la Arhive, acolo unde nu ai vrut să vin, ai umblat toată seară cu unul care părea student şi că la un moment dat aţi dispărut. Oricum eram împreună doar de două săptămâni şi în nici un moment nu ai părut prea interesată de noi.

Atunci am fost corect, a doua zi te-am sunat să ne întâlnim şi ţi-am zis că vreau să ne despărţim. Atunci te-am văzut pentru prima dată plângând. Am fost surprins. Chiar credeam că nu-ţi păsa.
Pe a doua nu ştiu cum o chema. Era la o lună după ce ne-am împăcat, în baia unei galerii, după un vernisaj cu mult vin. Eu făceam poze. Ea tot poza. Şi când m-a prins în baie m-a trântit de pereţi. Ştiam doar că e cu 3 ani mai mare. A vrut să fie sigură că sunt măcar major. Şi ce-i dacă am minţit, nu eram departe. Tu erai la mare cu colegii tăi, unde iar nu mă vroiai. Eram beat şi nefutut, şi cum nu păreai să mă laşi prea curând să-ţi dau chiloţii jos, m-am lăsat dus de val. De unde să ştiu că ne-a văzut ieşind ceva prietenă de a ta. A doua zi m-ai sunat să mă întrebi dacă mă distrez singur acasă, după care te-ai îmbătat şi ţi-ai pierdut virginitatea cu unul pe care nu ştiai cum îl cheamă.

Asta am aflat-o mult mai târziu. Nu am înţeles de ce ţie îţi zicea mereu toată lumea şi mie nimeni. Nici măcar cei care îmi erau prieteni. Apoi am aflat că vroiau şi ei să te fută.

Următoarea a fost Jessica. Asta a fost la mult timp după ultima. A fost chiar şi la mult timp după ce mi-ai zis că ai nevoie de o pauză de la contacte umane, că îţi e greaţă când o altă persoană te atinge. Orice altă persoană, nu doar eu. Asta chiar înainte să dansezi cu jumate din băieţii din club şi să te lingi cu Miţă.

Jessica a fost drăguţă. Jessica putea fi mai mult. Eram departe de tine şi tu nu dădeai semn că vrei vrea să vii. Sau că ţi-ar păsa să vii. Şi totuşi am lăsat-o cu buza umflată pe fată când te-ai hotărât să mi te alături. Şi totuşi mi-ai dat o palmă când ţi-am zis. Şi apoi încă una. Şi încă una. Şi încă una. Şi încă una. Până ţi-am dat eu una. Una singură care te-a trântit în pat. Atunci m-ai văzut pentru prima dată plângând.

Am crezut că am terminat atunci. Dar nu a fost aşa. De câte ori mă lăsai în urmă recidivam ca un alcoolic. Să nu crezi că dau vina pe tine, dar era ceva în bucuria şi uşurarea ta când plecai. Poate era doar din cauza că mergeai acasă dar eu mereu aveam impresia că era din cauza că eu nu veneam cu tine. Şi asta durea. Şi era cine să-mi lingă rănile.

Şi mi-ai tras palme şi pumni pentru fiecare. Dacă nu îţi ziceam eu, aflai cumva. Şi când simţeam gust de sânge în gură consideram că ţi-a ajuns, şi atunci dădeam şi eu. Câte fire de păr am adunat de pe covor, câte bluze şi tricouri a trebuit să coşi. Ne băteam până nu mai puteam, ne băteam până se plângeau vecinii, ne băteam până cădeam în pat epuizaţi. Şi atunci ţi-o trăgeam de parcă ar fi fost prima şi ultima dată. Şi mă strângeai de gât şi mi te uitai în ochi cu ură şi dorinţă, şi dacă îndrăzneam să încetinesc ritmul îmi trăgeai câteva palme până mă înfuriam destul să-ţi distrug bazinul în continuare. Şi mă trânteai din pat pe jos, şi săreai pe mine cu aşa o violenţă încât credeam că mă vei rupe, şi mă violai pe podea până îmi sângera spatele de la covor, până ne erau muşchii atât de încordaţi încât nu ne mai puteam decide între plăcere sau durerea de la cârcei. Şi atunci milioane de meteoriţi izbucneau din vintrele mele şi urlam amândoi până se auzea din vecini „Gata! Sun la poliţie! Asta-i nesimţire!”. Şi atunci ne aminteam de ce ne iubim, şi de ce altcineva nu o să fie niciodată destul de bun.

Făceam asta cel puţin de două ori pe lună. Nu pentru că ar fi fost aşa de multe. Dar făceai tu cumva să-ţi aminteşti de vreuna când era nevoie. Îţi amintea o melodie de ea. Sau o zi a săptămânii. Sau îi auzeai numele într-un film. „Şi? Jessica ce mai face?” „Nu ştiu. Nu am văzut-o de atunci.” ”Nici nu aţi vorbit?” „Ştii bine.” „Ştiu?” „Chiar vrei să facem asta acum?” „Tu chiar ai vrut să faci atunci? Zi! Zi porcule!” Şi pac. Şi aşa mai departe. Ne băteam până făceam vânătăi şi apoi ne futeam pănă făceam vânătăi. Şi nici unul nu se gândea că ar putea fi altfel. Că ar putea altceva fii mai dulce. Ne distrugeam şi ne reconstruiam unul pe altul. Mă atacai cu tigaia sau cuţitul, eu îţi căram pumni. Apoi îmi legai rănile şi eu te dădeam cu unguent. Când trebuia să mergem la spital, minţeam împreună fără greşeală, chiar dacă uitam să ne înţelegem înainte ce poveste o să zicem: scările, uşa, un beţiv pe stradă, probabil şi drogat. Şi păream cel mai ideal cuplu. Adânc îngrijoraţi unul de altul. Mereu dându-ne câte un mic sărut. Aproape că nu se uitau la mine cu scârbă asistentele când mai mergeam şi tu aveai un ochi vânăt. Chiar şi dacă eu eram cel cu un cuţit înfipt în ficat.

Apoi la un moment dat ai încetat să vrei să te cerţi cu mine. Erai mereu drăguţă. Doamne, o dată am dus chiar eu vorba de una din pizdele pe care le-am futut, cum că aş fi văzut-o la supermarket şi ai zis „Ah, chiar?” Şi ai trecut mai departe. Apoi ai mers acasă şi când te-ai întors ai venit doar după bagaje. Aia a fost a doua oară când m-ai văzut plângând.
Te-am întrebat dacă e altcineva. Ai zis că nu, dar că aşa nu poate merge mai departe relaţia. Desigur că era altcineva. Doar îţi plăcea cum mergea relaţia la fel de mult ca şi mie.

                                                                                          *
Aş vrea să zic că nu ştiu cât timp a trecut până când ne-am revăzut azi. Dar aş minţi. Şapte luni, două săptămâni şi patru zile. Am trăit fiecare secundă ca şi cum mi-ar lipsi o mână sau un picior. Handicapat. Şi în fiecare noapte adormeam cu imaginea ta călărindu-l pe el şi urlând de plăcere, cu imaginea pulii sale în gura ta, explodând şi umplându-te.

Am fost amândoi atât de inapţi în a ne ascunde stânjeneala. Dorinţa. Nu am discutat despre el, dar vedeam că te plictiseşte. Că nu se fute cu altele. Că nu ai de ce îl bate. Aşa că nu m-am mirat când m-ai întrebat dacă nu vin până sus.

Şi corpul tău e atât de minunat. Mână mea pe sânul tău. Degetele proptite în tine. Atât de cald şi de umed. Te mângâi. Tu mă strângi de gât. Eu zâmbesc. Ca în vremurile bune. Pentru prima dată încerc şi eu să te strâng pe tine. Apăs. Pentru Andrei. Pentru ăla de la mare. Pentru Miţă. Pentru Louis. Pentru Matei. Apăs. Pentru Emil. Şi mai ales pentru Mihai. Eşti a mea. Înţelegi? De aia apăs. Tu eşti a mea. Şi vei rămâne mereu. Te poţi fute cu oricine. Apăs. Dar rămăi a mea.  Te iubesc.