Ar fi trebuit să scriu frumos ieri şi chestia asta, când îmi curgea textul din degete pe tastatură. Acum e imediat ora doi şi nu am habar ce să scriu aici. Ok, asta e partea în care ar trebui să vă conving că toată campania asta nu fost degeaba, că am tras totuşi nişte concluzii. Eh, şi dacă nu am tras? Ce s-ar întâmplă. Am concluzii, am, dar ar fi trebuit să scriu chestia asta sâmbăta trecută când concluziile erau şi frumos ordonate în mintea mea.
Am intrat pe facebook şi pe stumble de vreo cinci ori până acum.
Ok, pentru că nu găsesc vreo ordine a gândurilor, le scriu cum îmi vin. Recunosc că în momentul când am decis că vreau să pornesc campania nu aveam în cap motivul exact pentru care o pornesc sau că ce aş vrea să obţin de la ea, dar mi se părea o idee neamaipomenită şi eram surescitat. Slavă domnului că pe parcurs s-a dovedit a nu fi o idee originală dar goală.
Cel mai mult m-au surprins reacţiile unor oameni. Evident că mă aşteptam ca oamenii să se enerveze din cauza a ceea ce făceam, dar nu mă aşteptam să se supere efectiv, să o ia ca pe o ofensă personală. Dar oamenii au răspuns cu o agresivitate de care sper că eu nu pot fi acuzat. ‘blogger’ m-a prezentat ca un “asshole from Romania” în faţa internetului, o blogeriţă m-a ameninţat că va încerca să mi se şteargă blogul, iar alt blogger a zis că ceea ce fac e o lipsă totală de respect şi o idioţenie pentru copii de clasa a patra. Şi toate astea pentru că au trebuit să facă un click în plus pe ziua aia; pentru că le-am invadat sacrul blogurilor cu nişte commenturi irelevante. Nu pot să nu mă întreb că dacă lăsam commenturi în care le combăteam posturile sau chiar îi jigneam pentru ele, dacă aveau aceeaşi reacţie, sau dacă luau lucrurile mai calm. Cum a putut un post nevinovat să determine un adult să numească pe cineva ‘idiot’ (indirect, dar se presupune că pentru a comite o idioţenie trebuie să fi idiot)? Mi-am dat seama că interpretasem total greşit relaţia blog-blogger. Blogul nu este o unealtă a bloggerului de a comunica cu comunitatea digitală, este o extensie a sa, este avatarul său, reprezentaţia sa în ether. Conţinutul blogului poate fi atacat, dar nu şi blogul în sine. Iar un comment care nu are relevanţă cu un post sau cu blogul, întrerupe liniaritatea blogului, şi este deci un atac. Care va provoca a defensivă deşi o ofensivă clară nu se poate semnala.
Bloggerii, exceptând cei cu adevarat ignoranţi, nu au nimic împotrivă commenturilor provocatoare şi care atacă conţinutul, neştergerea acestor commenturi e dovada maturităţii bloggerului, care recunoaşte dreptul celuilalt de a avea o opinie, şi respectul pentru opinia acestuia. Dar un comment fără relevanţă (sau cel puţin relevanţă directă) este jignitor, adică postul nu a reuşit să provoace un comment relevant? Şi dacă nu are relevanţă, de ce s-ar păstra commentul? Dar dreptul la liberă exprimare nu menţionează că ceea ce se exprimă trebuie să fie relevant cu vreun subiect. E ca şi cum te-ai duce la o grevă cu o pancartă pe care scrie salam verde, greviştii probabil nu ar fi prea încântaţi, ar privi-o probabil ca o ridicularizare a grevei lor, dar nu trebuie să fie, şi ai tot dreptul să afişezi acea pancartă.
Mulţi dintre voi aveţi filtre şi captcha-uri pentru a evita roboţii de spam, şi înţeleg de ce cineva ar vrea să evite commenturi de reclame automatizate, dar din moment ce am putut trece peste captcha, nu am dovedit că sunt om? Că am dreptul să-mi exprim părerea, oricât de irelevantă ar fi ea.
Aţi putea argumenta că este totuşi blogul vostru, şi că păstraţi ce vreţi. Ok. Dar atunci nu încercaţi să păstraţi o imagine de imparţialitate. Am ajuns la următorul punct.
Multe bloguri sunt reacţii la ziare, televiziune, media în general, care potrivit bloggerului sunt conduse de nişte oameni sus-puşi, care sunt subiective şi distorzionează informaţiile după cum vor. Iar blogul este o metodă de a combate asta şi de a prezenta adevărul aşa cum este. Ăsta e probabil cel mai ilar concept din blogosferă. O dată pentru că ideea de adevăr este falsă, adevărul este doar minciuna cea mai apropiată de realitate şi diferă de la om la om. Ideea că o singură persoană poate pe blogul său să menţină o obiectivitate pe care un ziar sau un canal TV nu poate e absurdă. Aşa că ori ştergeţi toate commenturile supărătoare, ori lăsaţi-le pe toate, şi scoateţi filtrele. Dar nu mai încercaţi să vă convingeţi că sunteţi obiectivi.
O altă concluzie pe care am consolidat-o după campanie, dar la care ajunsesem înainte, este că îmi voi închide blogul. Nu pentru că aş fi dezamăgit de reacţii, sau că m-aş simţi jignit, chiar nu am de ce. Dar după cum a spus şi în partea 1, există două tipuri de bloguri, cele în care oamenii mai scriu ce le trece prin cap, din plictiseală, şi cele a bloggerilor, pentru care blogurile nu sunt unelte de a înregistra gânduri şi frânturi de viaţă, ci viaţa şi gândurile sunt acolo pentru a avea material de pus pe blog. Iar eu am fost prea dedicat pentru a intra în prima categorie, dar nu destul pentru a intra în a doua. De fapt la blogmeet mi-am dat seama de ce nu mă simţeam totuşi blogger, ce îmi lipseşte mie; oamenii ăia chiar îşi luau bogurile în serios, adică, ok, da, implicare ca implicare, dar eu chiar lucrau la blogurile lor, şi plănuiau şi aveau acea idee de importanţă, care nu e nici măcar greşită. Era o vorbă: “Blogging: Now you can tell the whole world why nobody listens to you”, ceea ce deseori se aplică (blogul de faţă fiind un prim exemplu), dar există şi excepţii. Dar cu toate astea nu am putut dezvolta pentru blog acea pasiune pe care au dezvoltat-o alţii, care îi determină să se simtă jigniţi şi să atace oameni direct la cel mai mic semn de atac asupra blogului.
Nefiind în stare să ţin un blog aşa cum aş vrea, am decis să închei acest joc, şi să îl închid peste o săptămână, timp în care îmi voi scoate din sânge ultimele posturi pe care le aveam plănuite. (nobine sper că asta te mulţumeşte, mă inchid singur fără ajutor de la blogspot)
Blogismul e un fel de contracultură. Motiv pentru care speram că oamenii vor fi deschişi la iniţiativa mea, şi câţiva au fost, dar nu câţi mă aşteptam. Deci un fail şi din partea voastră. Intenţii rele nu am avut, dar cred ca am arătat că acele valori a căror lipsă o combateţi prin posturile voastre, vă lipsesc şi vouă. Nici voi nu sunteţi deschişi noului, dacă v-ar putea ameninţa autoritatea, ba chiar refuzaţi înverşunat să îl priviţi sau să îl studiaţi. Iniţiative noi sunt privite cu suspiciune, iar ideea de liberă exprimare pe net e cam ipocrită.
Este o contracultură, dar prin asta devine o cultură în sine. Şi orice cultură are propria ei contracultură, iar dacă eu am fost printre primii din acest val, şi nu prea am avut efect, nu am fost printre ultimii. Nu ştiu ce tehnologie şi mediu de comunicare va aduce viitorul, dar pregăţi-vă (pe parcurs de ani desigur) pentru sosirea haterilor, trollerilor şi anti/contrabloggerilor.
La final vreau să îmi cer scuze de la cei pe care i-am enervat/supărat prin campania mea, în special de la despre nimicuri, şi blondele gândesc, omnia sol temperat, (r)evolution, şi să mulţumesc lui Podul Minciunilor şi Mai merită ceva? şi tuturor care nu s-au împotrivit.
Poate că nu am primit reacţiile pe care le-am vrut, dar am primit reacţii, aşa că nu cred ca experimentul e chiar fail. Voi ce credeţi?
Ştiu că am exagerat, că am generalizat şi că am fost melodramatic în postul acesta, dar hei, e blogul meu, scriu ce vreau. Nu?
Şi pentru că în celelalte două am terminat cu câte un video, dar pentru că pe azi nu aveam unul plănuit, am pus un mic video care nu are relevanţă, dar la care mă uit de câte ori am nevoie de o reîncarcare de energie. Campania commenturilor irelevante s-a terminat dar cea filmuleţelor irelevante de abia începe. Muahahahaha:
Mă duc să vă mai spamuiesc o dată şi să mă culc.
marți, 6 octombrie 2009
luni, 5 octombrie 2009
Campania commenturilor irelevante a.k.a. spam. Experiment-fail? Part 2
Iniţial o chestie random, mi-a venit însă ideea de a face pe bune campania, şi de a o aplica pe blogosfera sibiană. Imediat mi-am adus aminte de LisaNova; ea este un user al youtube-ului care acum vreo 2 ani a pornit un proiect de spamming, prin care intra pe conturi de useri şi le lăsa commenturi de genul: “Hi, my name is LisaNova, I just wanted to wish you a nice day”. Deşi iniţial era proiect de autopromovare, youtube a ajuns să o susţină, angajând oameni care au lăsat commenturi semnate în numele ei pe zeci de mii de conturi, iar apoi făcând un filmuleţ cu ea şi celebrităţile de pe youtube din acea vreme, pe care l-au postat pe pagina principală, “LisaNova does YouTube” (vezi la finalul postului). Proiectul a ajuns printre primele încercări ale youtube-ului de a solidifica comunitatea internaţională youtube, şi de a combate spammingul prin contra-exemplu. Unii au fost amuzaţi, mulţi au ignorat fenomenul, iar alţii au fost furioşi pentru că youtube susţine spammingul, cu scop sau fără. Oricum a ajuns un experiment social digital destul de reuşit. Iar asta vroiam şi eu să încerc. Să văd cum vor reacţiona bloggerii sibieni la un ghimpe care e în picioarele tuturor.
Aşa că am început. Am intrat pe Blog Sibiu Index, şi am luat bloguri la rând, apoi blogrolluri (mulţumesc că le aveţi), useri de la commentarii, etc. Şi am lăsat commenturi. Multe. Ideea era să nu aibă relevanţă nici în privinţa conţinutului postului nici a temei generale a blogului, dacă aceasta există. Dar asta nu înseamnă că am scris chestii la întâmplare. Am variat de la cuvinte (cel mai des), la propoziţii, mix de litere fără noimă, versuri (am compus chiar o poezioară pentru un blog, dar nu mai ştiu care), iar o dată am scris chiar o teorie de a mea despre conceptul de artă (din păcate am ales să fac asta pe Şi Blondele Gândesc, unde ştiam că va fi şters în câteva minute, şi totuşi nu l-am salvat). Dar orice aş fi scris, nu am scris chiar la întâmplare, încercam să caut ceva care să rezoneze cu momentul în care citeam blogul sau cu conţinutul a ceea ce citeam. Încercam să fie amuzant măcar puţin, sau poate ceva la care omul să se gândească puţin (probabil a fost fail complet la partea asta).
Nu ştiam exact la ce reacţii să mă aştept, ştiam că vor fi unii enervaţi, şi că majoritatea vor ignora complet tot, dar speram să fie câţiva amuzaţi; aici am făcut toate genurile de estimări sub/supra/corecte.
Nu mă aşteptam la reacţie după primul val de commenturi, mă gândeam că va lua un pic până lumea va realiza că aceste commenturi apar şi la alţii şi apar şi consecvent. Totuşi în prima zi, cineva mi-a comentat pe blogul meu la un post şi a semnat cu titlul campaniei (din păcate commentul avea relevanţă cu postul meu). Ideea era să las commenturi de mai multe ori pe zi, pe toate blogurile de pe index, dar am ajuns la concluzia că o dată pe zi e de ajuns, şi că pe blogurile industriale nu prea are rost. Şi mi-am încălcat principiul că voi comenta pe orice blog, indiferent de conţinut; dar unele posturi mi se păreau prea personale (ni s-a născut băieţelul, mi-a murit pisica, mi-am revăzut fiul după ani întregi în care a fost în străinătate (exemple ipotetice)) pentru a le invada cu commenturi irelevante, ar fi fost prea de prost gust. Aşa că m-am concentrat pe bloguri mai mondene, sau politice, adică acele de bloggeri-bloggeri.
După vreme însă au apărut şi reacţiile. Oameni îmi răspundeau pe thread, întrebând care e faza, sau că îmi vor da direct spam sau delete pe viitor, cineva a intrat pe celălalt blog al meu întrebând cum poate stinge chestia aia cu spam. Două din cele trei reacţii notabile au venit în aceeaşi zi, prima a fost un post care mă anunţa că: “Nu-mi plac deloc comentariile irelevante aka spam. Nu am parte de spam deloc pe blog, asa ca n-am nici un chef sa primesc niste comentarii care bat campii in mod voit. Nu stiu ce campanie e asta, nici nu vreau sa stiu, asa ca scutiti-ma pe viitor de asemenea idiotenii pentru copii de clasa a patra.” (bloggerul se va putea semna dacă va dori, şi dacă va citi acest post, ceea ce nu cred). Cam dur puţin mi s-a părut, adică totuşi să luăm aminte că nu am insultat pe nimeni prin commenturile mele, ba chiar am încercat să le fac drăguţe măcar. Iar singura inconvenienţă la care am expus pe oricine e aceea de da click pe delete message, ceea ce între noi fie vorba nu mi se pare un chin aşa de mare. Am înţeles că nu îi plac commenturile irelevante, dar de ce să fie aşa înverşunat să nu afle ideea campaniei, de unde ştie el că nu e chiar doar o idioţenie pentru copii de clasa a patra. Fiind un blog destul de citit am avut şi parte de o serie delicioasă de commenturi:
“tot timpul se va trezi cate un destept sa spam-uiasca...”-aia e problema, că nu prea sunt
“Si eu am primit chestii de astea de la kolcs. La blogmeet mi-a lasat o impresie buna. De ce tine acum sa mi-o schimb, habar nu am.”- asta chiar a durut, sincer. Speram ca persoanele pe care le-am întâlnit la blogmeet să fie mai deschise la toată chestia asta; iar persoana care a lăsat commentul mi-a lăsat şi mie o impresie foarte bună, şi îmi părea rău că lăsam o impresie proastă acum, dar mai ales că lumea lua totul aşa personal.
“hm, eu nu stiu cine este acest domn, dar atata o sa il reclam la blogger, pana cand ori il sterg astia, ori se potoleste. no offence.
(la mine oricum intra direct in spam, dupa cum i-a dorit inimioara)” –preferatul meu. No offence taken darling. Şi mamă ce m-am speriat, or să-mi şteargă blogul, uuuuuh, mi frică, scumpul meu blog de doi bani, chiar m-ai rănit. Dacă te linişteş-te, doamnă, îl şterg singur peste vreo săptămână (revin mai târziu la asta). Şi vă rog nu faceţi presupuneri despre ce îmi doreşte mie inimioara.
“Calin Blaga
24 septembrie 2009 19:35
kolcs e un tip f inteligent si campania sa are un sens....” –faptul că existau şi oameni care să mă susţină, sau măcar să vadă că nu e totul doar pentru amuzamentul meu, m-a înviorat puţin
Am lăsat şi eu un comment pt post (relevant de data asta) care în retrospectivă a fost mult mai acid decât intenţionam la vremea aia. Iar răspunsul adminului a fost “eu nu inteleg care e scopul acestei campanii si nu vreau sa fiu subiectul ei. cred ca e lipsa de respect pentru oricine scrie pe blog.” Credeţi sau nu, eu sunt o persoană cu destul bun-simţ încât să nu mă simt confortabil ştiind că supăr oameni intenţionat, dar am decis că pentru campania trec peste astfel de emoţii. Totuşi am renunţat să-i mai las commenturi acestui blogger, nevrând să par că o fac de-al dracu’, deşi poate nici asta nu ar fi fost rău.
Am părăsit acest blog cam demoralizat, dar asta s-a schimbat când am intrat pe alt blog, şi înainte să pot lăsa un comment irelevant, am văzut că cineva o făcuse deja, şi că semnase cu titlul campaniei, pe un blog cu care eu nu aveam legătură. Acea persoană era tudor (mai merită ceva?) şi eram extaziat că poate vor mai fi şi alţii care să participe în campanie, ba chiar neinvitaţi. (nu au mai fost, dar oricum mulţumesc tudor)
A treia reacţie am primit-o sâmbătă (campania a pornit marţi), am primit un mail, care iniţial credeam că e (hehe) spam, aşa că l-am şters după ce am dat click pe linkul din mail. Mesajul spunea ceva de genul că cineva m-a băgat destul în seamă încât să mă înscrie pe site-ul la care ajungeam prin link. Site-ul nu mai ştiu cum se numea dar ceva de genul pe ideea asshole.com. Aparent e un site unde te plângi de cineva, şi apoi îi dai link acelei persoane să vadă (şi altora dacă vrei); puţin cam prea elaborat. Mesajul compus de victimă era ceva de genul: “kolcs is an idiot asshole from romania, who posts random stuff on romanian blogs and then writes campania commenturilor irelevante a.k.a. spam”. Mesajul m-a amuzat, şi îmi pare rău ca nu mai pot ajunge la el, dar ce m-a supărat puţin e că persoana cutare s-a semnat “blogger”. Ceea mi s-a părut extrem de laş. Aş fi putut şi eu să fac toată campania în mod anonim, dar nu am făcut-o, am lăsat oricui libertatea să mă înjure, critice, să depună plângere împotriva mea la blogspot. M-aş fi aşteptat la destulă demnitate şi de la cei care ar urma să se plângă, adică într-un final ce naiba aş fi putut să îi fac acelei persoane chiar dacă ştiam cine e?
Apoi am plecat în Irlanda, unde nu am avut net, şi am cam încheiat campania mai repede cu căteva zile decât vroiam.
Mi-am promis că închei în seara asta oricât de lung ar fi postul, dar sunt deja la a treia pagină de word. Aşa că partea cea mai relevantă, concluziile, vin mâine. Îmi cer scuze de la cele trei-patru persoane care îmi citesc blogul. Şi desigur asta înseamnă o seară în plus de campanie, care am zis că va fi reluată până prezint totul.
LisaNova does YouTube:
Aşa că am început. Am intrat pe Blog Sibiu Index, şi am luat bloguri la rând, apoi blogrolluri (mulţumesc că le aveţi), useri de la commentarii, etc. Şi am lăsat commenturi. Multe. Ideea era să nu aibă relevanţă nici în privinţa conţinutului postului nici a temei generale a blogului, dacă aceasta există. Dar asta nu înseamnă că am scris chestii la întâmplare. Am variat de la cuvinte (cel mai des), la propoziţii, mix de litere fără noimă, versuri (am compus chiar o poezioară pentru un blog, dar nu mai ştiu care), iar o dată am scris chiar o teorie de a mea despre conceptul de artă (din păcate am ales să fac asta pe Şi Blondele Gândesc, unde ştiam că va fi şters în câteva minute, şi totuşi nu l-am salvat). Dar orice aş fi scris, nu am scris chiar la întâmplare, încercam să caut ceva care să rezoneze cu momentul în care citeam blogul sau cu conţinutul a ceea ce citeam. Încercam să fie amuzant măcar puţin, sau poate ceva la care omul să se gândească puţin (probabil a fost fail complet la partea asta).
Nu ştiam exact la ce reacţii să mă aştept, ştiam că vor fi unii enervaţi, şi că majoritatea vor ignora complet tot, dar speram să fie câţiva amuzaţi; aici am făcut toate genurile de estimări sub/supra/corecte.
Nu mă aşteptam la reacţie după primul val de commenturi, mă gândeam că va lua un pic până lumea va realiza că aceste commenturi apar şi la alţii şi apar şi consecvent. Totuşi în prima zi, cineva mi-a comentat pe blogul meu la un post şi a semnat cu titlul campaniei (din păcate commentul avea relevanţă cu postul meu). Ideea era să las commenturi de mai multe ori pe zi, pe toate blogurile de pe index, dar am ajuns la concluzia că o dată pe zi e de ajuns, şi că pe blogurile industriale nu prea are rost. Şi mi-am încălcat principiul că voi comenta pe orice blog, indiferent de conţinut; dar unele posturi mi se păreau prea personale (ni s-a născut băieţelul, mi-a murit pisica, mi-am revăzut fiul după ani întregi în care a fost în străinătate (exemple ipotetice)) pentru a le invada cu commenturi irelevante, ar fi fost prea de prost gust. Aşa că m-am concentrat pe bloguri mai mondene, sau politice, adică acele de bloggeri-bloggeri.
După vreme însă au apărut şi reacţiile. Oameni îmi răspundeau pe thread, întrebând care e faza, sau că îmi vor da direct spam sau delete pe viitor, cineva a intrat pe celălalt blog al meu întrebând cum poate stinge chestia aia cu spam. Două din cele trei reacţii notabile au venit în aceeaşi zi, prima a fost un post care mă anunţa că: “Nu-mi plac deloc comentariile irelevante aka spam. Nu am parte de spam deloc pe blog, asa ca n-am nici un chef sa primesc niste comentarii care bat campii in mod voit. Nu stiu ce campanie e asta, nici nu vreau sa stiu, asa ca scutiti-ma pe viitor de asemenea idiotenii pentru copii de clasa a patra.” (bloggerul se va putea semna dacă va dori, şi dacă va citi acest post, ceea ce nu cred). Cam dur puţin mi s-a părut, adică totuşi să luăm aminte că nu am insultat pe nimeni prin commenturile mele, ba chiar am încercat să le fac drăguţe măcar. Iar singura inconvenienţă la care am expus pe oricine e aceea de da click pe delete message, ceea ce între noi fie vorba nu mi se pare un chin aşa de mare. Am înţeles că nu îi plac commenturile irelevante, dar de ce să fie aşa înverşunat să nu afle ideea campaniei, de unde ştie el că nu e chiar doar o idioţenie pentru copii de clasa a patra. Fiind un blog destul de citit am avut şi parte de o serie delicioasă de commenturi:
“tot timpul se va trezi cate un destept sa spam-uiasca...”-aia e problema, că nu prea sunt
“Si eu am primit chestii de astea de la kolcs. La blogmeet mi-a lasat o impresie buna. De ce tine acum sa mi-o schimb, habar nu am.”- asta chiar a durut, sincer. Speram ca persoanele pe care le-am întâlnit la blogmeet să fie mai deschise la toată chestia asta; iar persoana care a lăsat commentul mi-a lăsat şi mie o impresie foarte bună, şi îmi părea rău că lăsam o impresie proastă acum, dar mai ales că lumea lua totul aşa personal.
“hm, eu nu stiu cine este acest domn, dar atata o sa il reclam la blogger, pana cand ori il sterg astia, ori se potoleste. no offence.
(la mine oricum intra direct in spam, dupa cum i-a dorit inimioara)” –preferatul meu. No offence taken darling. Şi mamă ce m-am speriat, or să-mi şteargă blogul, uuuuuh, mi frică, scumpul meu blog de doi bani, chiar m-ai rănit. Dacă te linişteş-te, doamnă, îl şterg singur peste vreo săptămână (revin mai târziu la asta). Şi vă rog nu faceţi presupuneri despre ce îmi doreşte mie inimioara.
“Calin Blaga
24 septembrie 2009 19:35
kolcs e un tip f inteligent si campania sa are un sens....” –faptul că existau şi oameni care să mă susţină, sau măcar să vadă că nu e totul doar pentru amuzamentul meu, m-a înviorat puţin
Am lăsat şi eu un comment pt post (relevant de data asta) care în retrospectivă a fost mult mai acid decât intenţionam la vremea aia. Iar răspunsul adminului a fost “eu nu inteleg care e scopul acestei campanii si nu vreau sa fiu subiectul ei. cred ca e lipsa de respect pentru oricine scrie pe blog.” Credeţi sau nu, eu sunt o persoană cu destul bun-simţ încât să nu mă simt confortabil ştiind că supăr oameni intenţionat, dar am decis că pentru campania trec peste astfel de emoţii. Totuşi am renunţat să-i mai las commenturi acestui blogger, nevrând să par că o fac de-al dracu’, deşi poate nici asta nu ar fi fost rău.
Am părăsit acest blog cam demoralizat, dar asta s-a schimbat când am intrat pe alt blog, şi înainte să pot lăsa un comment irelevant, am văzut că cineva o făcuse deja, şi că semnase cu titlul campaniei, pe un blog cu care eu nu aveam legătură. Acea persoană era tudor (mai merită ceva?) şi eram extaziat că poate vor mai fi şi alţii care să participe în campanie, ba chiar neinvitaţi. (nu au mai fost, dar oricum mulţumesc tudor)
A treia reacţie am primit-o sâmbătă (campania a pornit marţi), am primit un mail, care iniţial credeam că e (hehe) spam, aşa că l-am şters după ce am dat click pe linkul din mail. Mesajul spunea ceva de genul că cineva m-a băgat destul în seamă încât să mă înscrie pe site-ul la care ajungeam prin link. Site-ul nu mai ştiu cum se numea dar ceva de genul pe ideea asshole.com. Aparent e un site unde te plângi de cineva, şi apoi îi dai link acelei persoane să vadă (şi altora dacă vrei); puţin cam prea elaborat. Mesajul compus de victimă era ceva de genul: “kolcs is an idiot asshole from romania, who posts random stuff on romanian blogs and then writes campania commenturilor irelevante a.k.a. spam”. Mesajul m-a amuzat, şi îmi pare rău ca nu mai pot ajunge la el, dar ce m-a supărat puţin e că persoana cutare s-a semnat “blogger”. Ceea mi s-a părut extrem de laş. Aş fi putut şi eu să fac toată campania în mod anonim, dar nu am făcut-o, am lăsat oricui libertatea să mă înjure, critice, să depună plângere împotriva mea la blogspot. M-aş fi aşteptat la destulă demnitate şi de la cei care ar urma să se plângă, adică într-un final ce naiba aş fi putut să îi fac acelei persoane chiar dacă ştiam cine e?
Apoi am plecat în Irlanda, unde nu am avut net, şi am cam încheiat campania mai repede cu căteva zile decât vroiam.
Mi-am promis că închei în seara asta oricât de lung ar fi postul, dar sunt deja la a treia pagină de word. Aşa că partea cea mai relevantă, concluziile, vin mâine. Îmi cer scuze de la cele trei-patru persoane care îmi citesc blogul. Şi desigur asta înseamnă o seară în plus de campanie, care am zis că va fi reluată până prezint totul.
LisaNova does YouTube:
duminică, 4 octombrie 2009
Campania commenturilor irelevante a.k.a. spam. Experiment-fail? Part 1
Spam in blogs (also called simply blog spam or comment spam) is a form of spamdexing. It is done by automatically posting random comments or promoting commercial services to blogs, wikis, guestbooks, or other publicly accessible online discussion boards.(Termenul de spam provine de la un sketch Monty Python din anii ’70 unde într-un restaurant toată mâncarea conţinea spam (şuncă la conservă), iar primii useri de mail au gândit că bulk mailurile sunt ca acel spam. Sketchul îl găsiţi la finalul postului)
Trebuia să scriu chestia asta de joi, dar nah, lenea e puternică în mine. Joi e şi ziua în care trebuia să se termine campania commenturilor irelevante a.k.a. spam. Azi însă e sâmbătă, şi campania s-a terminat cam acum o săptămână (cu excepţia a trei bloguri, dar aia era mai mult semn de afecţiune), motivul principal e o mică excursie în Irlanda unde nu am avut acces la net, şi după 4 zile de absenţă mi se părea aiurea să reiau toată chestia.
De unde a pornit campania asta? Păi fie că aş zice că de la blogul lui Călin Blaga pe data de 21 septembrie sau de la ultimul blogmeet la care am fost sau de la primul, toate trei ar fi cam corecte. Adevărul stă între cele 3. Doar că nu ştiu unde să încep cu explicaţiile. Ţine-ţi-vă, va fi lung.
Să recapitulăm:
-în ianuarie 2008, mi-am făcut blog şi l-am numit “Fuck Blogs”, scopul său era acela de a deconstrui majoritatea blogurilor care sunt cam degeaba în ether şi a promova idea de blog relevant şi interesant (vezi aici), şi de a scrie un astfel de blog (fail, nu epic, dar fail)
-în august 2008 am participat la primul blogmeet din Sibiu, am fost acolo de la început dar nu am rămas mult, aşa deci am pierdut mare parte din discuţii, dar cu toate astea am învăţat destul despre ce înseamnă a fi blogger adevărat, nu doar o persoană care mai scrie câte ceva ce poate fi citit pe net, şi cum blogul a devenit o extensie a bloggerului nu doar o unealtă a acestuia. (vezi aici). În urma acestei întâlniri am decis să devin şi eu blogger, dar în acelaşi timp antiblogger (un fel de contracultură) (s-a rezumat la câteva posture seci, deci iarăşi fail)
-pe 16 septembrie 2009 am participat la un alt blogmeet, aş fi participat şi la celelalte care au avut loc, dar din Anglia îmi era mai greu să ajung. Deşi nu era multă lume, şi iar nu am stat până la final, am putut iarăşi ajunge la câteva concluzii. Mi s-au confirmat câteva idei despre blog-ism şi mi-am dat seama ca obiectivul meu de a ajunge blogger pe bune era încă departe (epic fail! Oare asta mă califică ca şi epic antiblogger? Probabil că nu)
Oricum la acea întâlnire am adus în discuţie un aspect (a trecut neobservat, fail), şi anume că blogosfera sibiană e mult prea liniştită, da, există discuţii în contradictoriu, şi sunt destui care înjură de mama focului, dar nu am observat fenomenul de hateri, trolleri şi altele de genul (ok, eu sunt mai mult cu forumurile), adică persoane care nu te înjură pentru că nu le place postul tău, ci pentru că nu au nimic mai bun de făcut. Astfel bloggerii sibieni iau chestiile mai domol, şi asta nu mi se părea neapărat bine.
-după întâlnire am mai avut câteva încercări placide de a mă integra în comunitatea blog-istică aşa că am început să las comentarii pe diverse bloguri sibiene mai citite. Pe 21 septembrie am ajuns pe “Podul Minciunilor”, printre blogurile mai citite, şi vrând să las un comment, dar negăsind nimic de spus la subiectul postului (discuţiile despre religie, filozofie şi religie mi se par inepuizabile şi fără rezultate) am scris pur şi simplu “first”, fiind primul commentator (o sursă de onoare pentru commentatorii de pe forumuri aprinse), şi pentru că nu ştiam dacă va înţelege cineva am scris “campania commenturilor irelevante”, nici acum nu îmi dau seama de unde şi până unde mi-a venit chestia asta, dar în acel moment cu siguranţă nu aveam în cap ideea campaniei.
(ar fi trebuit să fie un singur psot dar căcatul ăsta devine mult prea lung, aşa că partea cu explicaţiile le las pe mâine seară, nu că ar citi cineva toată chestia asta. Ahh, şi aşa de dragul finalului am să vă mai enervez azi şi mâine cu campania, scuze)
The origins of SPAM:
Trebuia să scriu chestia asta de joi, dar nah, lenea e puternică în mine. Joi e şi ziua în care trebuia să se termine campania commenturilor irelevante a.k.a. spam. Azi însă e sâmbătă, şi campania s-a terminat cam acum o săptămână (cu excepţia a trei bloguri, dar aia era mai mult semn de afecţiune), motivul principal e o mică excursie în Irlanda unde nu am avut acces la net, şi după 4 zile de absenţă mi se părea aiurea să reiau toată chestia.
De unde a pornit campania asta? Păi fie că aş zice că de la blogul lui Călin Blaga pe data de 21 septembrie sau de la ultimul blogmeet la care am fost sau de la primul, toate trei ar fi cam corecte. Adevărul stă între cele 3. Doar că nu ştiu unde să încep cu explicaţiile. Ţine-ţi-vă, va fi lung.
Să recapitulăm:
-în ianuarie 2008, mi-am făcut blog şi l-am numit “Fuck Blogs”, scopul său era acela de a deconstrui majoritatea blogurilor care sunt cam degeaba în ether şi a promova idea de blog relevant şi interesant (vezi aici), şi de a scrie un astfel de blog (fail, nu epic, dar fail)
-în august 2008 am participat la primul blogmeet din Sibiu, am fost acolo de la început dar nu am rămas mult, aşa deci am pierdut mare parte din discuţii, dar cu toate astea am învăţat destul despre ce înseamnă a fi blogger adevărat, nu doar o persoană care mai scrie câte ceva ce poate fi citit pe net, şi cum blogul a devenit o extensie a bloggerului nu doar o unealtă a acestuia. (vezi aici). În urma acestei întâlniri am decis să devin şi eu blogger, dar în acelaşi timp antiblogger (un fel de contracultură) (s-a rezumat la câteva posture seci, deci iarăşi fail)
-pe 16 septembrie 2009 am participat la un alt blogmeet, aş fi participat şi la celelalte care au avut loc, dar din Anglia îmi era mai greu să ajung. Deşi nu era multă lume, şi iar nu am stat până la final, am putut iarăşi ajunge la câteva concluzii. Mi s-au confirmat câteva idei despre blog-ism şi mi-am dat seama ca obiectivul meu de a ajunge blogger pe bune era încă departe (epic fail! Oare asta mă califică ca şi epic antiblogger? Probabil că nu)
Oricum la acea întâlnire am adus în discuţie un aspect (a trecut neobservat, fail), şi anume că blogosfera sibiană e mult prea liniştită, da, există discuţii în contradictoriu, şi sunt destui care înjură de mama focului, dar nu am observat fenomenul de hateri, trolleri şi altele de genul (ok, eu sunt mai mult cu forumurile), adică persoane care nu te înjură pentru că nu le place postul tău, ci pentru că nu au nimic mai bun de făcut. Astfel bloggerii sibieni iau chestiile mai domol, şi asta nu mi se părea neapărat bine.
-după întâlnire am mai avut câteva încercări placide de a mă integra în comunitatea blog-istică aşa că am început să las comentarii pe diverse bloguri sibiene mai citite. Pe 21 septembrie am ajuns pe “Podul Minciunilor”, printre blogurile mai citite, şi vrând să las un comment, dar negăsind nimic de spus la subiectul postului (discuţiile despre religie, filozofie şi religie mi se par inepuizabile şi fără rezultate) am scris pur şi simplu “first”, fiind primul commentator (o sursă de onoare pentru commentatorii de pe forumuri aprinse), şi pentru că nu ştiam dacă va înţelege cineva am scris “campania commenturilor irelevante”, nici acum nu îmi dau seama de unde şi până unde mi-a venit chestia asta, dar în acel moment cu siguranţă nu aveam în cap ideea campaniei.
(ar fi trebuit să fie un singur psot dar căcatul ăsta devine mult prea lung, aşa că partea cu explicaţiile le las pe mâine seară, nu că ar citi cineva toată chestia asta. Ahh, şi aşa de dragul finalului am să vă mai enervez azi şi mâine cu campania, scuze)
The origins of SPAM:
vineri, 2 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)