Pe prima o chema
Ana. Eram la o cabană de majoratul nu mai ştiu cui, şi tu nu ai vrut să vii.
Iniţial am stat departe de ea când mi-am dat seama că ne placem, dar apoi
Andrei a zis că ştie sigur că la petrecerea aia mare de la Arhive, acolo unde
nu ai vrut să vin, ai umblat toată seară cu unul care părea student şi că la un
moment dat aţi dispărut. Oricum eram împreună doar de două săptămâni şi în nici
un moment nu ai părut prea interesată de noi.
Atunci am fost
corect, a doua zi te-am sunat să ne întâlnim şi ţi-am zis că vreau să ne
despărţim. Atunci te-am văzut pentru prima dată plângând. Am fost surprins.
Chiar credeam că nu-ţi păsa.
Pe a doua nu ştiu
cum o chema. Era la o lună după ce ne-am împăcat, în baia unei galerii, după un
vernisaj cu mult vin. Eu făceam poze. Ea tot poza. Şi când m-a prins în baie
m-a trântit de pereţi. Ştiam doar că e cu 3 ani mai mare. A vrut să fie sigură
că sunt măcar major. Şi ce-i dacă am minţit, nu eram departe. Tu erai la mare
cu colegii tăi, unde iar nu mă vroiai. Eram beat şi nefutut, şi cum nu păreai
să mă laşi prea curând să-ţi dau chiloţii jos, m-am lăsat dus de val. De unde
să ştiu că ne-a văzut ieşind ceva prietenă de a ta. A doua zi m-ai sunat să mă
întrebi dacă mă distrez singur acasă, după care te-ai îmbătat şi ţi-ai pierdut
virginitatea cu unul pe care nu ştiai cum îl cheamă.
Asta am aflat-o
mult mai târziu. Nu am înţeles de ce ţie îţi zicea mereu toată lumea şi mie
nimeni. Nici măcar cei care îmi erau prieteni. Apoi am aflat că vroiau şi ei să
te fută.
Următoarea a fost
Jessica. Asta a fost la mult timp după ultima. A fost chiar şi la mult timp
după ce mi-ai zis că ai nevoie de o pauză de la contacte umane, că îţi e greaţă
când o altă persoană te atinge. Orice altă persoană, nu doar eu. Asta chiar
înainte să dansezi cu jumate din băieţii din club şi să te lingi cu Miţă.
Jessica a fost
drăguţă. Jessica putea fi mai mult. Eram departe de tine şi tu nu dădeai semn
că vrei vrea să vii. Sau că ţi-ar păsa să vii. Şi totuşi am lăsat-o cu buza
umflată pe fată când te-ai hotărât să mi te alături. Şi totuşi mi-ai dat o
palmă când ţi-am zis. Şi apoi încă una. Şi încă una. Şi încă una. Şi încă una. Până
ţi-am dat eu una. Una singură care te-a trântit în pat. Atunci m-ai văzut
pentru prima dată plângând.
Am crezut că am
terminat atunci. Dar nu a fost aşa. De câte ori mă lăsai în urmă recidivam ca
un alcoolic. Să nu crezi că dau vina pe tine, dar era ceva în bucuria şi
uşurarea ta când plecai. Poate era doar din cauza că mergeai acasă dar eu mereu
aveam impresia că era din cauza că eu nu veneam cu tine. Şi asta durea. Şi era
cine să-mi lingă rănile.
Şi mi-ai tras palme
şi pumni pentru fiecare. Dacă nu îţi ziceam eu, aflai cumva. Şi când simţeam gust
de sânge în gură consideram că ţi-a ajuns, şi atunci dădeam şi eu. Câte fire de
păr am adunat de pe covor, câte bluze şi tricouri a trebuit să coşi. Ne băteam
până nu mai puteam, ne băteam până se plângeau vecinii, ne băteam până cădeam
în pat epuizaţi. Şi atunci ţi-o trăgeam de parcă ar fi fost prima şi ultima
dată. Şi mă strângeai de gât şi mi te uitai în ochi cu ură şi dorinţă, şi dacă
îndrăzneam să încetinesc ritmul îmi trăgeai câteva palme până mă înfuriam destul
să-ţi distrug bazinul în continuare. Şi mă trânteai din pat pe jos, şi săreai
pe mine cu aşa o violenţă încât credeam că mă vei rupe, şi mă violai pe podea
până îmi sângera spatele de la covor, până ne erau muşchii atât de încordaţi
încât nu ne mai puteam decide între plăcere sau durerea de la cârcei. Şi atunci
milioane de meteoriţi izbucneau din vintrele mele şi urlam amândoi până se
auzea din vecini „Gata! Sun la poliţie! Asta-i nesimţire!”. Şi atunci ne
aminteam de ce ne iubim, şi de ce altcineva nu o să fie niciodată destul de
bun.
Făceam asta cel
puţin de două ori pe lună. Nu pentru că ar fi fost aşa de multe. Dar făceai tu
cumva să-ţi aminteşti de vreuna când era nevoie. Îţi amintea o melodie de ea.
Sau o zi a săptămânii. Sau îi auzeai numele într-un film. „Şi? Jessica ce mai
face?” „Nu ştiu. Nu am văzut-o de atunci.” ”Nici nu aţi vorbit?” „Ştii bine.” „Ştiu?” „Chiar
vrei să facem asta acum?” „Tu chiar ai vrut să faci atunci? Zi! Zi porcule!” Şi
pac. Şi aşa mai departe. Ne băteam până făceam vânătăi şi apoi ne futeam pănă
făceam vânătăi. Şi nici unul nu se gândea că ar putea fi altfel. Că ar putea
altceva fii mai dulce. Ne distrugeam şi ne reconstruiam unul pe altul. Mă
atacai cu tigaia sau cuţitul, eu îţi căram pumni. Apoi îmi legai rănile şi eu
te dădeam cu unguent. Când trebuia să mergem la spital, minţeam împreună fără
greşeală, chiar dacă uitam să ne înţelegem înainte ce poveste o să zicem:
scările, uşa, un beţiv pe stradă, probabil şi drogat. Şi păream cel mai ideal
cuplu. Adânc îngrijoraţi unul de altul. Mereu dându-ne câte un mic sărut.
Aproape că nu se uitau la mine cu scârbă asistentele când mai mergeam şi tu
aveai un ochi vânăt. Chiar şi dacă eu eram cel cu un cuţit înfipt în ficat.
Apoi la un moment
dat ai încetat să vrei să te cerţi cu mine. Erai mereu drăguţă. Doamne, o dată
am dus chiar eu vorba de una din pizdele pe care le-am futut, cum că aş fi
văzut-o la supermarket şi ai zis „Ah, chiar?” Şi ai trecut mai departe. Apoi ai
mers acasă şi când te-ai întors ai venit doar după bagaje. Aia a fost a doua
oară când m-ai văzut plângând.
Te-am întrebat dacă
e altcineva. Ai zis că nu, dar că aşa nu poate merge mai departe relaţia.
Desigur că era altcineva. Doar îţi plăcea cum mergea relaţia la fel de mult ca
şi mie.
*
Aş vrea să zic că
nu ştiu cât timp a trecut până când ne-am revăzut azi. Dar aş minţi. Şapte
luni, două săptămâni şi patru zile. Am trăit fiecare secundă ca şi cum mi-ar
lipsi o mână sau un picior. Handicapat. Şi în fiecare noapte adormeam cu
imaginea ta călărindu-l pe el şi urlând de plăcere, cu imaginea pulii sale în
gura ta, explodând şi umplându-te.
Am fost amândoi
atât de inapţi în a ne ascunde stânjeneala. Dorinţa. Nu am discutat despre el,
dar vedeam că te plictiseşte. Că nu se fute cu altele. Că nu ai de ce îl bate.
Aşa că nu m-am mirat când m-ai întrebat dacă nu vin până sus.
Şi corpul tău e
atât de minunat. Mână mea pe sânul tău. Degetele proptite în tine. Atât de cald
şi de umed. Te mângâi. Tu mă strângi de gât. Eu zâmbesc. Ca în vremurile bune.
Pentru prima dată încerc şi eu să te strâng pe tine. Apăs. Pentru Andrei.
Pentru ăla de la mare. Pentru Miţă. Pentru Louis. Pentru Matei. Apăs. Pentru
Emil. Şi mai ales pentru Mihai. Eşti a mea. Înţelegi? De aia apăs. Tu eşti a
mea. Şi vei rămâne mereu. Te poţi fute cu oricine. Apăs. Dar rămăi a mea. Te iubesc.
