duminică, 23 noiembrie 2008

Choke

An: 2008
Regie: Clark Gregg
Cu: Sam Rockwell, Anjelica Huston, Kelly Macdonald, Brad William Henke
Durata: 89 min
Locație: SUA

Romanul „Fight Club” a șocat o generație și a inspirat alta, iar David Fincher a reușit să-l transpună cu măiestrie pe peliculă. Când însă Polirom a scos versiunea română „Sufocare”, a noului roman a lui Palahniuk, pe care l-am devorat, aveam dubii că poate fi transpus pe marele ecran într-un mod care să nu-l strice.
Neținâd seamă de dubiile mele, vreo doi ani mai târziu Hollywood a început filmarea, iar miercurea trecută am putut în sfârșit să văd rezultatul.
Aflând că Sam Rockwell (Galaxy Quest, Confessions of a dangerous Mind, The Hitchhikers Guide to the Galaxy,The Assassination of Jesse James by the coward Robert Ford) va juca personajul principal nu am fost încântat; este un actor versatil pe care îl respect, dar nu reușeam să-l văd în rolul lui Victor Mancini, un dependent sexual, fără prea multă moralitate, care face rost de bani să-și țină mama în spital sufocându-se în restaurante, lăsându-se salvat de clienți bogați, care mai apoi se vor simți responsabil pentru bunăstarea lui și îi vor trimite bani.
Nici Angelica Huston nu îmi zâmbea în rolul mamei suferinde de Alzheimer. Per total filmul urma să mă dezamăgească complet.
Și am fost dezamăgit, am fost crunt dezamăgit în așteptarea mea de a fi dezamăgit. Filmul a fost amuzant, deștept, pervers, iar actorii s-au descurcat de minune; Rockwell redă un anti-erou desăvârșit, adică rău dar adorabil, iar Huston este convingătoare atât ca și o pacientă senilă cât și o rebelă(poate puțin nebună) care încearcă sa descopere conpirațiile societății. O surpriză plăcută o constituie Kelly Macdonald(pe care o ținem minte din „Trainspotting”...cum să uităm?), într-un rol secundar dar efectiv.
Având doar o oră jumătate, filmul a renunțat la multe teme și subiecte din carte, unele părți lăsându-i pe necitiți chiar un pic nedumeriți. Dar așa a reușit să adopte un ton mai ușor, ajutat însă și de umorul lui Palahniuk, care, slavă Domnului, nu s-a pierdut.
Ca și cu „Fight Club”, finalul a fost modificat, chiar mai mult, dar cel din carte nu ar fi funcționar cu stilul filmului.
Per total, filmul, deși nu se recomandă persoanele peste 55 de ani, și (în Anglia cel puțin) interzis persoanelor sub 18, este o comedie întunecată(nu neagră) savuroasă echilibrată de momente dramatice veridice și un dram de idei filosofice(și mult sex desigur). Dacă e la cinema nu îl pierdeți, dacă nu, aveți DC++ și torrente.



Un comentariu:

Scâr spunea...

Damn, interzis persoanelor peste 18 ani? CMON! I can't already be too old for this movie - a, dar nu traiesc in Anglia deci probabil nu conteaza.