Penitenciar

Nici măcar viermii nu ne mai

pot mânca carnea, atât de mult

am uitat viaţa.

Trebuie că au trecut ani de când

bâiguim prin întuneric. Sau poate

au fost zile. Timpul nu mai e.

Linişte completă exceptând

târâşul viermilor.

Din când în când un hohot sec

ne tulbură, când cineva încearcă

să-şi amintească ceva de dinainte,

doar ca să realizeze că nu mai are ce.

Întunericul acoperă tot.

Setea, foamea, durerea macină dar

întunericul e cel care te desfiinţează.

Cei care suntem aici de cel mai mult

am învăţat că nu are rost să lupţi.

Lipeşte-te de beznă şi ai să te topeşti

în nimic. Ai să fii nimic.

Nimic nu poate spera degeaba.

Nimic nu-şi poate aminti.

Nimic nu mai poate suferi.

Era o vreme când vorbeam de cum vom evada.

Planuri peste planuri peste planuri.

Până când speranţa a devenit mai amară

decât absenţa ei.

Când a început să urle a trebuit

să-mi amintesc ce înseamnă a auzi.

Credeam că delirează, că de undeva din

subconştient a reuşit să scoată o amintire

de dinainte de beznă.

Dar când am deschis ochii ce nici nu ştiam că

îi am închişi am văzut şi eu punctul de

lumină de deasupra.

Infim dar prezent.

Am vrut să cred că visez, dar acum e

acolo de o lună. Nemodificat. Şi încerc

să nu mă gândesc la ideea unei evadări.

Eram nimic şi era bine. De ce să ne forţeze

să fim iarăşi mai mult?

De ce ar da unui om însetat un singur strop?

Admirabilă cruzimea.

Performance Poets: Andrea Gibson

...pentru ca stie sa ia ceva ce e al ei si sa-l faca al nostru

...pentru ca este trista si amuzanta in acelasi timp

...pentru toate acele mici imagini idiosincratice

...pentru ca iubeste atat de mult



...pentru ca e timida si nebuna



 Dar mai ales, mai ales pentru ca stie

Zinc (Parodie)

Zn²⁺

     de Gyuri Bakowya*

Dormea adânc – în puii mei de zinc
Pe ziduri pink şi funerar moloz
Stam singur în fumoar… şi era roz
Şi derivam fructuos mioarele de zinc (Zn²⁺). 


Dormea întoarsă târşa mea de zinc
Pe pat de zinc… Şi-am început să pip
Sta singur-o ţigare… Şi-eram r.i.p
De-mi număram biluţele de zinc.


*aka Andrei Marinică, Aram Hăvărneanu, Christian Sopa & Mihai Kolcsár

Performance Poets: Taylor Mali

Taylor Mali, intr-adevar.

Taylor Mali nu e neaparat un cavaler al metaforelor, sau textelor care sa regurgiteze sentimente si ganduri profunde. De fapt e destul de simplist si straight-forward, dar abilitatea sa de a lua intamplari din viata sa, din viata noastra si a le transforma in mici spectacole poetice moderne il fac o comoara al youtube-ului.


Piesa sa cea mai cunoscuta este probabil What Theachers Make, si pe buna dreptate; e amuzant, e energetic si e inspirational.



Alteori, cum ar fi in The The Impotence of Proofreading, ne arata cum poezia poate avea calitatea unui stand-up:



Sau ia o situatie, o amintire veche On Girls Lending Pens pe care reuseste sa ne-o reaminteasca noua, desi nu am fost acolo:



Dar nu e doar un comic, si in spatele tuturor zambetelor si optimismului contagios sta un suflet care a trecut si el printr-o viata cu bune si rele. De asta Mali reuseste sa ne surprinda cu o sinceritate dezarmanta si fara sa ne dam seama sa ne trezeasca emotii cu o imagine bine plasata precum cea din Depression Too is a A Type of Fire:

God is busy, can I take your call?

...so I prayed to God last night and after about 3 minutes of holding on the line he answered.

Only it wasn't him. It was this really cheery Indian guy.

"Hello, how can I help?"
"Could I talk to God please?"
"God is busy, can I take your prayer?"
"Are you even in Heaven?"
"Oh yes, sir. I can see the Pearly Gates from where I'm sitting?"
"And you're a Christian?"
"No, sir. But there is no racial or religious discrimination in Heaven."

God outsources and Heaven is P.C. and I'm thinking of hanging up.

"Is there anything I can do for you, sir?"
"I'm not sure..."
"What is the problem?"
"It's about this Life you gave me."
"Is it not as you ordered, sir?"
"Well, to be honest I didn't order it. I was given it without being asked. And I know how rude it must seem that I'm complaining about something I got for free, and it isn't really a complaint it's more of a service enquiry, but I think there is something wrong with it."
"What seems to be the problem, sir?"
"Well, I don't know if it is a production defect or simply a fault in the design, and I do realize it might be entirely my fault, maybe I haven't used or maintained it properly, but I just feel it isn't really what it should be, or at least not what I expected from all the advertisement. I don't think it's working properly, especially compared to the ones other people have. You know?"
"No problem sir and I fully understand your concern. Let's try and work this out together. Have you tried turning it off and on again?"

Performance Poets: Shane Koyczan

Whenever I think of performance poetry I think firstly of Shane Koyczan's Grandma's Got it Going On. Yeah, his diction sucks and about a fifth of it you can barely make out, but there is just something about his energy, his simply fucking nailing it every other beat, that just fills me up with energy and makes me just wanna go out and fucking...well apply myself, I guess.

You can find the words here, to read along, but first just watch him. Just do it. You should feel better by the end.



As for the rest of his work, I'll admit he never really did it for me anymore. I guess getting more mature doesn't always equate in profounder work. Sure, technically the improvement is undeniable, he slowed  down (he got bigger) and you can actually make out the words this time. Well, fuck that, all it does is prove that his words only carry half the weight of his performance's power. He lost the youthful energy, the explosive demeanor. He became preachy and political. He started pandering about social issues, about the big problems in our world. He tries to hard to make it smart, to make it funny, to make it important. This one is still, for me, bearable: