Săptămâna asta a fost Sărbătoare Sfinţiilor Constantin şi
Elena. Ştiu asta pentru că am aflat-o la facultate, unde am o colegă Elena.
Doar că în acel moment nu mi-am dat seama că e mai mult decât o obişnuită
onomastică (fenomen ce mi se pare idiot din principiu).
Dar lucrurile aveau să se schimbe:
Când am ajuns acasă, am observat că maşina de spălat era
încărcată cu haine murdare, aşa că am presupus că, aşa cum am făcut-o şi în
alte dăţi, colegii mei de apartament nu au apucat să spele hainele de dimineaţă
şi urmează să le spele când se întorc (din motive ce nu merită explicate, nu
putem lăsa maşina aprinsă când nu e nimeni acasă). Aşa că am făcut ceea ce am
făcut şi cu alte ocazii, am pus detergent şi am apăsat butonul de pornire.
Atât. Maşina era deja setată.
Când s-a întors colega de apartament mai târziu şi a
văzut hainele curate, a intrat la mine şi m-a întrebat pe un ton iritat (dar
controlat de politicos) că de ce am pornit maşina. Azi e sărbătoare. Nu doar că
nu ştiam că e sărbătoare, dar nu aveam de unde ghici că în toate aceste
sărbători de rangul 34 nu se lucrează.
Să recapitulăm, deci avem:
-o femeie necăsătorită care de doi ani trăieşte şi doarme
în acelaşi pat cu un bărbat, care obişnuieşte duminica să spele vase, măture,
aspire, gătească, spele rufe, şi care tocmai s-a întors de la service;
-un ateu care dacă nu ar fi ateu ar fi
reformat-calvinist, deci oricum nu ar avea vreun habar despre toate sărbătorile
şi cutumele ortodoxilor.
-acţiunea celui din urmă de a apăsa butonul de pornire a
unei maşini de spălat care a fost încărcată cu rufe de către cea dintâi chiar
în ziua aceea.
-supărarea femeii că în casa în care locuieşte s-a muncit
de sărbătoare.
Sunt eu tâmpit, sau chiar e ceva aiurea în povestea asta?
De ce este în ordine încălcarea unor principii clar
notate în Biblie dar e esenţială supunerea în faţa unei reguli inventate de
conducerea bisericii la secole după scrierea Bibliei, care spune că în ziua
aleatoriu aleasă pentru a sărbătorii nişte oameni născuţi şi ei la secole după
moartea lui Hristos nu se munceşte? Şi folosesc termenul „muncă” foarte lax,
căci singura parte de muncă din toată afecerea a fost încărcarea maşinii, pentru
că restul nu implică muncă sub nici o definiţie, ăsta e scopul pentru care
posedăm maşini de spălat, nu?
Nu este absurd că nişte popi au luat A Cincea Poruncă au
aplicat-o unor alte sărbători inventate tot de ei, şi creştinul îi ascultă fără
să ştie de ce. Înţeleg că a spăla de mână este o muncă, dar oamenii ăia nu au
putut concepe ideea de maşină de spălat acum 600 de ani. Dar conceptul abstract
de a spăla care nu implică în nici un fel implicarea creştinului cum poate fi
un păcat? E şi maşina de spălat creştină?
Înţeleg intenţia ei, e o tradiţie. Una extrem de tâmpită,
dar o tradiţie. Bine, nu pornim maşina de spălat tot a treia zi a anului, că
sărbători sunt destule. Ce m-a deranjat e că a deranjat-o atât de mult, sau mă
rog, că a deranjat-o, punct, că eu am pornit maşina. De parcă ar fi acum o pată
pe casa ei, pe sufletul ei. Asta e marea e problemă? Că un păgân necredincios
s-a folosit de un aparat care merge în cercuri? Faptul că se culcă noapte de
noapte cu un bărbat care nu îi e soţ nu e problemă? Că duminica mai munceşte nu
e problemă? Că în ziua aia a muncit for fuck’s sake! Asta îi damnează ei
sufletul?
Mă omoară relativismul ăsta leneş al creştinilor de orice
sectă. Selectăm din Biblie ceea ce nu ne convine. Ne ţinem de poruncile care nu
ne provoacă inconvenienţe. Homosexualii trebuie iradicaţi, sunt o abominaţie în
ochii Domnului, scrie în Biblie, protestaţi împotriva drepturilor lor, dar câţi
dintre voi şi-au scos fiicele necăsătorite
în piaţă să le omoare cu pietre pentru că nu mai sunt virgine? Nu e ca şi cum nu
aţi şti adevărul. Ah, nu, părţile alea din Biblie sunt primitive, şi Iisus le-a
revocat undeva în Noul Testament. Măcar atâta se poate spune despre islamici,
că sunt consistenţi; da, au nişte credinţe primitive care te lasă cu gura
căscată că încă pot exista în lumea contemporană, dar măcar se ţin de ele
toate, nu le selecţionează după mofturi.
În concluzie, dacă ar putea cineva să-mi explice de ce
atât de importantă păstrarea unei tradiţii arhaice post-biblice dar e perfect
în ordine încălcarea regulilor notate în scripturi, din moment ce ambele pot fi
spălate cu uşurinţă la următoarea spovedanie, aş aprecia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu