Da da da, I know, I know, I suck

Am fost un blogger rău, bad blogger, bad blogger, sit!
De vreo lună nu am mai postat nimic în afară de citate și poze, care ar fi putut fi postate de oricine. Rușine!
Dar uite ca mă pun pe treabă. O să mă pun pe posturi serioase. La categoria „reclamă” vroiam să postez ceva din iunie.
În plus, dacă alții postează despre cărțile pe care le citesc, să postez și eu ceva la care mă pricep. De când m-am mutat în Cambridge am văzut o groază de filme, așa că voi face de acum review-uri la filmele pe care le văd(și la cele pe care le-am vazut până acum), considerând că asta vreau să fac într-o zi ca și slujbă.
O altă categorie de posturi la care mă tot gândeam e una nostalgică. Acum ceva vreme circula pe net „o scrisoare generației noastre”, în care se descriau diferențele între adolescenții de azi(care au net, mobile și beau cola) și cei din anii ’90 (care aveau Beverly Hills, se jucau ascunsa în fața blocului și beau suc de la tec). Deși sunt mai tânar cu 3-4 ani decât acea generație, îmi amintesc totuși de unele din acele lucruri. Al doilea lucru care m-a pornit pe drumul nostalgiei era un post de pe un blog unde cineva scria de Sailer Moon. Multe lume se miră când spun că am învățat germană de la TV. Când eram mic petreceam ore întregi cu desenele de pe RTL2, pe vremea când încă nu erau animeuri, și Happy Tree Friends sau chiar Dexter’s Lab. Așa ca am să postez intro-urile de la acele desene, gasite cu greu pe youtube(nu le mai știu titlurile) în speranța că există printre voi unii care să-și amintească de ele.
Am să încep cu unul din primii pe care mi amintesc, unu de care și sora-mea știe, deși nu vorbea nici atunci nici acum germană: