îmi pierd nopţile
hoinărind prin
străzile
pustii ale minţii
mele
şi mă pierd printre
blocuri
şi gânduri
neiluminate
încerc să nu observ
lipsa de mişcare
până când un cerşetor
bătrân
îmi cere din senin
o ţigară
i-o întind fără să-l
privesc în ochi
mi-e teamă să nu mă
văd pe mine
în privirea aceea
ştearsă
ţigară după ţigară
până noapte este
mâncată de zori
încep ziua
îngropat în scrum
şi fiecare fum trage
aerul din mine
eliberându-mă de încă
o suflare
îmi pierd gândurile
hoinărind prin
străzile pustii ale
minţii mele
şi mă pierd pe
mine
prin labirintul de
sinapse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu