marți, 27 noiembrie 2012

Mic Dejun (scurt-metraj)


INT. BUCĂTĂRIE - ORA 7 DIMINEAŢA

Suntem într-o bucătărie de mărime medie. E separată complet de restul garsonierei. Are obiectele tipice, frigider, o masă de două persoane lipită de perete cu două scaune goale, chiuvetă, dulap etc.

Detaliu pe doua ceşti identice goale. Cineva toarnă cafea pe rând în ambele, lăsând cam doua degete libere. Apoi umple ceştile cu lapte.

TAIE LA:
DANI, un tânăr de 25 de ani îmbrăcat în pijama, termină de turnat lapte in ceşti. Pune cutia de lapte jos şi ia cele două ceşti de pe tejgheaua de lângă chiuvetă, se întoarce să le pună pe masa. Se uită scurt la ele şi are o revelaţie neplăcută.

DANI
Căcat.

Deschide uşa de la bucătărie şi urlă.

DANI (CONT’D)
E gata cafeaua!

Se întoarce şi într-unul din scaunele goale stă ANA, o tânără de 24 de ani. E frumoasă, are un iz punk sofisticat, un pierce în spranceană, părul negru şi scurt. Ţine o ceaşcă în mână şi bea. De câte ori apare în cadru, ceva e puţin schimbat la ea; îi lipseşte pierce-ul, are mânecile ba ridicate ba nu, părul îi stă altfel, schimbări subtile dar observabile.

ANA
E de ieri?

DANI
Nu. De ce?

ANA
Păi am văzut că mai era în filtru aseara şi credeam că ai reîncălzit-o.
În timpul conversaţiei Ana stă pe scaun, în timp ce Dani scoate pe rând o tigaie, ulei, ouă şi tot ce e nevoie pentru a face o omletă.

DANI
Am aruncat-o pe aia. Asta e proaspată.

ANA
Ma gândeam eu. Păcat că nu poţi reîncălzi cafeaua să fie ca înainte.

DANI
Păcat că am irosit-o.

ANA
Da. Dar de ce ai făcut atâta, dacă ai fost singur ieri?

DANI
Nu am făcut-o intenţionat. Cred că mi-a intrat în reflex să fac pentru două persoane.

ANA
Awww.
Dani se apucă să spargă ouă într-un vas. Cana Anei este pe masă, şi este pe jumătate goală. A lui Dani e neatinsă.

ANA (CONT’D)
Ce faci?

DANI
Omletă.

ANA
Omletă a la Dani? Mmmmmmmmh. Nu ai mai făcut de mult.

DANI
Ştiu.
Dani bate ouăle. Pune sare, piper, lapte.

ANA
(nu are pierce)
Mergem până la Sinaia week-endul ăsta?

DANI
(puţin nervos)
Şti că n-am timp.

ANA
Niciodată nu mai ai timp.

DANI
Dar crezi că îi vina mea? Şti că am proiectul naibii de rezolvat.

ANA
Te rog frumos nu urla la mine.
Dani merge la frigider şi îl deschide.

DANI
Îmi pare rău.
Linişte totală.

DANI (CONT’D)
Chiar îmi pare rău.
Dani pune mâna pe o cutie de plastic cu ciuperci champinion.

DANI (CONT’D)
La naiba.

ANA
(cu pierce, calmă şi veselă de parcă discuţia de dinainte nu a avut loc)
Ce cauţi?
Are cana aproape plină.

DANI
Şampinioanele. Nu cred că avem.

ANA
Parcă nu-ţi plac în omletă. Numai şunca şi brânza.

DANI
Păi sunt pentru tine, că ştiu că îţi plac.

ANA
(se uită la el de parcă l-ar descoperi pentru prima dată)
Eşti dulce.
El o îngană afectuos.

ANA (CONT’D)
Nu râde. Ţii minte detaliile astea. Nu mulţi oameni sunt aşa.
Se întoarce la omletă. Pune tigaia pe foc şi ulei în tigaie.

DANI
Pui două farfurii pe masă, te rog?
Când simte că uleiul e încins toarnă conţinutul bolului în tigaie şi îl întinde uniform în timp ce acesta sfârâie.

DANI (CONT’D)
Farfuriile Ana! Ce naiba? Atâta nu poţi face?
Se duce la un dulap, şi ia o singură farfurie. O pune pe tejghea.

DANI (CONT’D)
Scuze. Încă nu mi-am băut cafeaua.
Se întoarce şi pune câte o farfurie în faţa Anei şi vizavi de ea. Ia o înghiţitură de cafea. Se întoarce la omletă.
Ana are pierce şi cana aproape goală.

ANA
Dacă e cald, mergem în Vamă în week-end.

DANI
Tu cu mine doar?

ANA
Da.

DANI
Da. Da, chiar mi-ar plăcea.

Prim-plan pe Dani. Ia tigaia şi merge la masă. Deşi nu-i vedem acţiunea, el împarte omleta la două persoane.

DANI (CONT’D)
Sau la Sinaia. Unde vrei.

În continuare prim-plan pe Dani. Acesta se aşează la masă.
Ne mutăm încet într-un plan mediu. Observăm că ceaşca cealaltă nu doar că e plină dar e exact unde a pus-o Dani prima oară. Farfuria Anei nu este pe masă şi nici Ana nu este în scaunul ei.
Dani începe să-şi mănânce omleta în timp ce se uită în gol acolo unde ar trebui să fie Ana.

Un comentariu:

Ronnie spunea...

Fucking nice ending!