E primăvară şi cei
doi copii de zece ani merg lejer pe trotuar. Ea are un ghiozdan roz cu prinţese
Disney şi el unul negru cu Batman. Tinkerbell se uită timidă spre gardul din
dreapta fetei iar când stau unul lângă altul Batman se uită la Tinkerbell.
-...şi atunci s-a
agăţat ghiozdanul de clanţă şi am rămas atârnat. Până şi doamna învăţătoare
râdea.
Fata râde. Şi el
râde.
Ajung la o
intersecţie cu o stradă mai mică, genul pe care nu prea umblă maşini şi se
opresc la colţ.
-Mâine ne vedem
aici la unşpe jumate?
-Da.
-Bine, ciao.
-Ciao.
Ea o ia pe strada
mai mică şi el merge mai departe pe cea principală. După ce trece de colţul
primei case, se întoarce şi de după perete se uită la ea cum merge vreo
cincizeci de metrii după care intră într-o curte. Acum merge şi el mai departe.
Seara se furişează
în biroul tatălui şi ia o coală A4 de la imprimantă şi până să-l vadă cineva
fuge în cameră sa şi închide uşa. Se pune la birou, pune foaia pe un caiet
studenţesc. Ia un alt caiet şi îl deschide la ultima pagină unde stă un text cu
multe tăieturi şi corecturi.
Ia stiloul şi
începe să transcrie textul pe foaia A4.
„Dragă Ana,
îmi place foarte
mult să vin cu tine acasă şi să mergem la şcoală împreună. Mă bucur foarte mult
că am aflat că stai în cartier cu mine, că până acum nu am avut alţi prieteni
aici şi a fost foarte naşpa să vin tot
singur acasă. Ştiu că ţie nu-ţi place că nu te mai duce tatăl tău cu maşina la
şcoală şi acasă dar eu cred că este în asta şi un lucru bun pentru că am râs de
foarte multe ori şi ne distrăm mergând împreună. Îmi place foarte mult de tine
şi vreau să îţi cer prietenia. Mio dai?
Cu foarte mult
drag.
Andrei”
O citeşte din nou
şi o pune într-un plic ce-l avea pregătit.
Băiatul stă la
intersecţia cu strada mai mică. Într-o mână are plicul de aseară şi o ciocolată
Milka. Când o vede pe fată le pune în buzunar.
Cei doi merg pe
stradă, şi el din când în când duce mâna la buzunar. Scoate puţin plicul dar îl
bagă repede la loc.
Merg în linişte
câteva minute şi ajung pe un pod deasupra unui râu. Ea se opreşte şi se uită la
el. Se opreşte şi el. Îl trage spre balustrada podului şi se uită spre apă
timidă. Ea roşeşte. El zâmbeşte tâmp şi roşeşte şi el.
-Pot să te întreb
ceva?
-Da.
El scoate plicul
fără ca ea să vadă.
-Tu ieşi tot timpul
cu Dan în pauză.
-Da.
-Şti dacă îi place
de cineva?
-Nu. Nu ştiu.
-Pot să-l întrebi?
-Da.
-Da’ să nu-i zici
că eu te-am pus să întrebi.
-Bine.
Ea porneşte să
meargă mai departe. El întoarce plicul în mână.
-Ce ai acolo?
Respiraţia sa e
accelerată. Cu o mână se ţine strâns de balustradă ca şi cum i-ar fi teamă că va
cădea în râu. Îi dă drumul plicului care cade încet. Când atinge apa este luat
de curent şi în curând dispare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu