sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Scrisoarea (short story)

Tema: o povestire despre prima data cand ai crezut ca vei muri


E primăvară şi cei doi copii de zece ani merg lejer pe trotuar. Ea are un ghiozdan roz cu prinţese Disney şi el unul negru cu Batman. Tinkerbell se uită timidă spre gardul din dreapta fetei iar când stau unul lângă altul Batman se uită la Tinkerbell.

-...şi atunci s-a agăţat ghiozdanul de clanţă şi am rămas atârnat. Până şi doamna învăţătoare râdea.
Fata râde. Şi el râde.
Ajung la o intersecţie cu o stradă mai mică, genul pe care nu prea umblă maşini şi se opresc la colţ.
-Mâine ne vedem aici la unşpe jumate?
-Da.
-Bine, ciao.
-Ciao.

Ea o ia pe strada mai mică şi el merge mai departe pe cea principală. După ce trece de colţul primei case, se întoarce şi de după perete se uită la ea cum merge vreo cincizeci de metrii după care intră într-o curte. Acum merge şi el mai departe.


Seara se furişează în biroul tatălui şi ia o coală A4 de la imprimantă şi până să-l vadă cineva fuge în cameră sa şi închide uşa. Se pune la birou, pune foaia pe un caiet studenţesc. Ia un alt caiet şi îl deschide la ultima pagină unde stă un text cu multe tăieturi şi corecturi.
Ia stiloul şi începe să transcrie textul pe foaia A4.

„Dragă Ana,
îmi place foarte mult să vin cu tine acasă şi să mergem la şcoală împreună. Mă bucur foarte mult că am aflat că stai în cartier cu mine, că până acum nu am avut alţi prieteni aici şi a fost  foarte naşpa să vin tot singur acasă. Ştiu că ţie nu-ţi place că nu te mai duce tatăl tău cu maşina la şcoală şi acasă dar eu cred că este în asta şi un lucru bun pentru că am râs de foarte multe ori şi ne distrăm mergând împreună. Îmi place foarte mult de tine şi vreau să îţi cer prietenia. Mio dai?
Cu foarte mult drag.
Andrei”

O citeşte din nou şi o pune într-un plic ce-l avea pregătit.


Băiatul stă la intersecţia cu strada mai mică. Într-o mână are plicul de aseară şi o ciocolată Milka. Când o vede pe fată le pune în buzunar.

Cei doi merg pe stradă, şi el din când în când duce mâna la buzunar. Scoate puţin plicul dar îl bagă repede la loc.

Merg în linişte câteva minute şi ajung pe un pod deasupra unui râu. Ea se opreşte şi se uită la el. Se opreşte şi el. Îl trage spre balustrada podului şi se uită spre apă timidă. Ea roşeşte. El zâmbeşte tâmp şi roşeşte şi el.

-Pot să te întreb ceva?
-Da.
El scoate plicul fără ca ea să vadă.
-Tu ieşi tot timpul cu Dan în pauză.
-Da.
-Şti dacă îi place de cineva?
-Nu. Nu ştiu.
-Pot să-l întrebi?
-Da.
-Da’ să nu-i zici că eu te-am pus să întrebi.
-Bine.

Ea porneşte să meargă mai departe. El întoarce plicul în mână.

-Ce ai acolo?

Respiraţia sa e accelerată. Cu o mână se ţine strâns de balustradă ca şi cum i-ar fi teamă că va cădea în râu. Îi dă drumul plicului care cade încet. Când atinge apa este luat de curent şi în curând dispare.

Niciun comentariu: