“Every night and every morn
some to misery are born.
Every morn and every night
some are born to sweet delight.
Some are born to sweet delight
and some are born to endless night!”
~William Blake~
marți, 23 septembrie 2008
luni, 22 septembrie 2008
Poker Night
Nu m-aș fi gândit singur să scriu despre așa asta, dar pentru că am promis, și pentru că e un (redescoperit) past-time al tineretului din România, voi posta despre serile de Poker (Texas Hold’em, altfel nu se poate) pe care am avut plăcerea să le apuc. Iar pentru că amintirile sunt vagi, iar în momentul de față sunt la a doua bere englezească de 8,5% alcool, nu va fi extrem de detaliat.
Am învățat să joc poker la o vârstă cam târzie…18 ani…și un pic. Au încercat alții să mă învețe și mai demult, doar că fără succes(cred că din cauza că nimeni nu poate ține minte mâinile din prima, și nimeni nu s-a obosit să mi le scrie). Așa că nu am reușit să învăț până nu am dat de everestpoker.net(yep). De acolo nu a durat mult până la a juca live.
Prima seara a fost la Scîr. Eram eu, el, Sopa și prietenă-sa. Scîr nu știa să joace, dar l-am învățat, și futu-l în gură, câștiga nebunul, deși nu mai țin minte cine a câștigat per total în acea noapte.
Ceea ce trebuie să înțelegeți, e că nopțile de poker implică de obicei mult alcool, ceea ce face ca metodele de joc să varieze de la oră la oră, ceea ce schimbă și influența norocului; dacă la ora 12 calculezi posibilatea ta și a celorlalți să facă o mână bună și abia după aia pariezi, la ora 3 deja bagi All-in după primele 2 cărți(și culmea mai și câștigi).
Acum e 5:23 și sunt cam amețit, ca la poker night. Nopțile de poker durează, chiar daca încep la 22 se termină abia pe la 6.
A doua noapte a fost tot la Scîr. De data asta nu mai erau Sopa și prietena, cu Sopa nu e fain să joci pe bani. Da, jucăm pe bani. La început e un buy-in de 5 lei, pentru care primești o sumă în bani de monopoly sau chipsuri de poker, și care o poți reînnoi în prima oră de joc pentru încă 5 lei, după prima oră însă dacă ai ieșit ai ieșit. La început se pariază puțin, sumele cresc pe măsură ce iese lumea din joc, sau ce trece timpul. Eram din nou eu, Scîr evident, Palade(Cami a venit mai târziu, dar doar ca și good luck charm pentru el, era înainte ca ei doi să se “despartă”), gemenii, Rutzky, și Marqui. Primul a ieșit unul din gemeni, din cauza mea, că a chemat all-in și am jucat(singurul) și l-am luat. După aia a urmat o pauză de youtube, în care fiecare punea chestii care i se păreau super tari, dar care cam plictiseau pe restul(o chestie obligatorie la pokernight). După aia am ieșit destul de repede căci băusem cam multă bere, și vin și șampanie și vodkă. Cred că la final a căștigat Scîr, oricum eu eram ori la baie borând, ori dormind. Chestie bună din acea seară, Rutzky și Marqui au pus să ascultăm melodii din Greatest 100 Guitar Solos, și acolo am descoperit Maggot Brain. Tot în noaptea aia am aflat că sunt un ungur zgârcit(de la Rutzky și Palade) pentru că toți erau de acord ca cel care câștigă banii să mai ia de băut, mai puțin eu. Adică dacă tot i-am câștigat să fie câștigați. De băut punem separat. Oricum cine mai are chef de băut la 6 dimineața?
Între timp am început să jucăm poker la școală, în pauze. Ceilalți știau să joace de mai demult, dar eu le-am trezit, întâmplător pasiunea. Jucam pe mame, surori și prietene. Le-am câștigat pe Adriana și pe Sandra, dar le-am returnat, ca băiat bun ce sunt. După aia am început să chiulim și să jucăm poker în cafenele pe chibrite, fiecare primea 2 pachete, ceea ce enerva la culme chelnerițele pentru că evident nimeni nu aduna chibritele la final.
Au mai fost nopți, la Ronnie, la cabană, și ultima dată la mine la casă, unde am jucat bine, până am rămas doar cu Ghiță care m-a cam futut, dar nu mai țin bine minte.
Ultima noapte o țin cât de cât minte. A avut loc cu căteva zile înainte să plec. La Marqui acasă, căci era singur. Eram eu, el, Scîr, Palade și gemenii. Aveam gin, și vin și bere, și tonic, duh(fără gin tonic eu nu joc). Scîr, futu-l în gură din nou, tot avea full house-uri, dar nu își dădea seama(nu înțeleg nici acum de ce îl atenționam noi), oricum nu a rezistat prea mult. A fost și pauză de youtube în care, culmea, am văzut chestii chiar tari, și a fost și necesara muzică bună. Din nou a ieșit unul din gemeni, din nou din cauza mea, deși nu știu dacă același. Eu aveam 3 și 7 și mă simțeam norocos, el avea 2 ași. A urmat un 5 un 6 și încă un 5, la ultima mână a întrat 4le și l-am bătut. Am fost înjurat. Au ieșit pe rând celălalt geamăn, și Scîr. Au mai rămas să vadă din joc. Scîr s-a îmbătat așa de tare încăt a borât, ceea ce eu nu l-am mai văzut făcând.
Cei trei au plecat. Am rămas eu cu Marqui și cu Palade care era rangă, vorbea încontinuu de cât de dor îi va fi de noi, după care a pierdut și s-a culcat…oricumera cam enervant așa beat.
Aveam mult mai puțin bani decât M., dar am jucat bine. Am băgat 2 All-inuri, și am câștigat. În ultima rundă el nu mai avea nici măcar destui bani să bage small-blindul, i-am dat eu diferența. a propus ca tura asta să fie jucată pentru toți banii…nu am fost așa de prost. Am zis că jucăm totul pe față.
Împărțire: el: 3 și 7, mână mea norocoasă de înainte. Eu 3 și K, deja sunt în avantaj. Pe jos: un K, yes, încă un K, super, și încă un K(el a făcut cărțile) prea tare, nici o șansă să câștige, Yeah Baby. Am cam urlat de bucurie.
Am să scriu mâine finalul și am să verific textul…sunt prea dus. Ora 6 am, GMT, PiNk Floyd-Wish You were Here. Too much beer.
Banii i-am împărțit egal, mai puțin partea lui care o am câștigat-o de la el. A celorlalți i-am câștigat amândoi. A urmat o țigară, de victorie pentru unii și de înfrângere pentru alții. Era sec. Urma să plec în 2 zile. Bucuria era amestecată cu…nu cu tristețe da regret. Nu prea aveam cuvinte așa că ne-am culcat. S-a terminat ultima seara de poker...
Ora 10:44 GMT, Beatles-Let it Be. Not enough beer.
Am învățat să joc poker la o vârstă cam târzie…18 ani…și un pic. Au încercat alții să mă învețe și mai demult, doar că fără succes(cred că din cauza că nimeni nu poate ține minte mâinile din prima, și nimeni nu s-a obosit să mi le scrie). Așa că nu am reușit să învăț până nu am dat de everestpoker.net(yep). De acolo nu a durat mult până la a juca live.
Prima seara a fost la Scîr. Eram eu, el, Sopa și prietenă-sa. Scîr nu știa să joace, dar l-am învățat, și futu-l în gură, câștiga nebunul, deși nu mai țin minte cine a câștigat per total în acea noapte.
Ceea ce trebuie să înțelegeți, e că nopțile de poker implică de obicei mult alcool, ceea ce face ca metodele de joc să varieze de la oră la oră, ceea ce schimbă și influența norocului; dacă la ora 12 calculezi posibilatea ta și a celorlalți să facă o mână bună și abia după aia pariezi, la ora 3 deja bagi All-in după primele 2 cărți(și culmea mai și câștigi).
Acum e 5:23 și sunt cam amețit, ca la poker night. Nopțile de poker durează, chiar daca încep la 22 se termină abia pe la 6.
A doua noapte a fost tot la Scîr. De data asta nu mai erau Sopa și prietena, cu Sopa nu e fain să joci pe bani. Da, jucăm pe bani. La început e un buy-in de 5 lei, pentru care primești o sumă în bani de monopoly sau chipsuri de poker, și care o poți reînnoi în prima oră de joc pentru încă 5 lei, după prima oră însă dacă ai ieșit ai ieșit. La început se pariază puțin, sumele cresc pe măsură ce iese lumea din joc, sau ce trece timpul. Eram din nou eu, Scîr evident, Palade(Cami a venit mai târziu, dar doar ca și good luck charm pentru el, era înainte ca ei doi să se “despartă”), gemenii, Rutzky, și Marqui. Primul a ieșit unul din gemeni, din cauza mea, că a chemat all-in și am jucat(singurul) și l-am luat. După aia a urmat o pauză de youtube, în care fiecare punea chestii care i se păreau super tari, dar care cam plictiseau pe restul(o chestie obligatorie la pokernight). După aia am ieșit destul de repede căci băusem cam multă bere, și vin și șampanie și vodkă. Cred că la final a căștigat Scîr, oricum eu eram ori la baie borând, ori dormind. Chestie bună din acea seară, Rutzky și Marqui au pus să ascultăm melodii din Greatest 100 Guitar Solos, și acolo am descoperit Maggot Brain. Tot în noaptea aia am aflat că sunt un ungur zgârcit(de la Rutzky și Palade) pentru că toți erau de acord ca cel care câștigă banii să mai ia de băut, mai puțin eu. Adică dacă tot i-am câștigat să fie câștigați. De băut punem separat. Oricum cine mai are chef de băut la 6 dimineața?
Între timp am început să jucăm poker la școală, în pauze. Ceilalți știau să joace de mai demult, dar eu le-am trezit, întâmplător pasiunea. Jucam pe mame, surori și prietene. Le-am câștigat pe Adriana și pe Sandra, dar le-am returnat, ca băiat bun ce sunt. După aia am început să chiulim și să jucăm poker în cafenele pe chibrite, fiecare primea 2 pachete, ceea ce enerva la culme chelnerițele pentru că evident nimeni nu aduna chibritele la final.
Au mai fost nopți, la Ronnie, la cabană, și ultima dată la mine la casă, unde am jucat bine, până am rămas doar cu Ghiță care m-a cam futut, dar nu mai țin bine minte.
Ultima noapte o țin cât de cât minte. A avut loc cu căteva zile înainte să plec. La Marqui acasă, căci era singur. Eram eu, el, Scîr, Palade și gemenii. Aveam gin, și vin și bere, și tonic, duh(fără gin tonic eu nu joc). Scîr, futu-l în gură din nou, tot avea full house-uri, dar nu își dădea seama(nu înțeleg nici acum de ce îl atenționam noi), oricum nu a rezistat prea mult. A fost și pauză de youtube în care, culmea, am văzut chestii chiar tari, și a fost și necesara muzică bună. Din nou a ieșit unul din gemeni, din nou din cauza mea, deși nu știu dacă același. Eu aveam 3 și 7 și mă simțeam norocos, el avea 2 ași. A urmat un 5 un 6 și încă un 5, la ultima mână a întrat 4le și l-am bătut. Am fost înjurat. Au ieșit pe rând celălalt geamăn, și Scîr. Au mai rămas să vadă din joc. Scîr s-a îmbătat așa de tare încăt a borât, ceea ce eu nu l-am mai văzut făcând.
Cei trei au plecat. Am rămas eu cu Marqui și cu Palade care era rangă, vorbea încontinuu de cât de dor îi va fi de noi, după care a pierdut și s-a culcat…oricumera cam enervant așa beat.
Aveam mult mai puțin bani decât M., dar am jucat bine. Am băgat 2 All-inuri, și am câștigat. În ultima rundă el nu mai avea nici măcar destui bani să bage small-blindul, i-am dat eu diferența. a propus ca tura asta să fie jucată pentru toți banii…nu am fost așa de prost. Am zis că jucăm totul pe față.
Împărțire: el: 3 și 7, mână mea norocoasă de înainte. Eu 3 și K, deja sunt în avantaj. Pe jos: un K, yes, încă un K, super, și încă un K(el a făcut cărțile) prea tare, nici o șansă să câștige, Yeah Baby. Am cam urlat de bucurie.
Am să scriu mâine finalul și am să verific textul…sunt prea dus. Ora 6 am, GMT, PiNk Floyd-Wish You were Here. Too much beer.
Banii i-am împărțit egal, mai puțin partea lui care o am câștigat-o de la el. A celorlalți i-am câștigat amândoi. A urmat o țigară, de victorie pentru unii și de înfrângere pentru alții. Era sec. Urma să plec în 2 zile. Bucuria era amestecată cu…nu cu tristețe da regret. Nu prea aveam cuvinte așa că ne-am culcat. S-a terminat ultima seara de poker...
Ora 10:44 GMT, Beatles-Let it Be. Not enough beer.
joi, 18 septembrie 2008
W.
Nu, nu mă refer la mult mediatizatul(la vremea lui), neterminatul și de mult uitatul “Project W.”, mă refer la alt film care poartă această literă ca titlu. Un film american. La ce vă gândiți când auziți inițiala W.(mai ales daca e citită chiar și la știrile autohtone ca și 'dabel-iu'). Nimic? Și dacă e G. W. B.?
Dap, George W. Bush și-a primit propriul film(wikipedia, oficial, imdb). Ok, a mai avut filme despre el, “Fahrenheit 9/11” ar fi o idee, dar de această dată nu e documentar sau parodie, ci un adevărat biopic, cu un actor interpretându-l (Josh Brolin: “No country for old man”).
Efectiv va fi o dramă(maram obiectivă) de genul “The Queen”(culmea filmele împart un personaj Tony Blair, și un actor).
Singura întrebare e: de ce? Doamne, de ce? Ok, e actualul președinte, e figură cu importanță istorică în secolul 21, a avut 2 mandate, dar toate astea sunt valabile și pentru Clinton, și el nu a avut biopic. E primul președinte american despre care s-a făcut un film cât e încă președinte. La Nixon și la Kennedy a durat 30 de ani…dar erau totuși Nixon și Kennedy…și trecuseră 30 de ani…nu cred că dacă s-ar fi propus acest film peste 20 ani, l-ar mai fi făcut cineva.
De ce Bush? De ce(scuza-ți limbajul) în pula mea Bush? Cine e BUSH? Un președinte despre care lumea s-a mirat că a ieșit prima dată și a reușit să iasă și a doua oară. Un om recunoscut universal idiot…
De ce merită el un film? Și nu orice film, ci un film de Oliver Stone cu un cast minunat. De ce nu George Carlin? Măcar e mort. De ce nu Pink Floyd? De ce nu Steve Irwin chiar…
Nu am idei coerente…sunt doar nervos.
Hollywood nu s-ar fi putut coborî mai jos în exploatarea subiectelor importante pur istoric, aducătoare de public, dar irelevante din punct de vedere al filmografiei. Biopicurile sunt și așa filme slabe(da, nu mi-a plăcut nici “Ray”, nici “The Doors” și nici altele de genul), dar acum se trece granița spre grotesc…
Ps: partea cea mai tâmpită? Am să mă duc să îl văd, sunt prea curios cât de prost poate fi.
miercuri, 17 septembrie 2008
marți, 16 septembrie 2008
Mantra
I will go through this, and survive!
I will go through this, not unharmed, but with lessons well learned from harms!
I will go through this, not victorious, but wiser!
Victory is ilussion, the aim is to live!
And I shall!
I will go through this, not unharmed, but with lessons well learned from harms!
I will go through this, not victorious, but wiser!
Victory is ilussion, the aim is to live!
And I shall!
marți, 9 septembrie 2008
2000 km de casă
Alți oameni. Alte case. Alta limbă. Altă cultură. Aceeași foame. Aceeași sete. Acelaș somn. Totul s-a schimbat. Eu am rămas la fel. Asta e bine.
duminică, 7 septembrie 2008
La revedere/Adio
„La revedere“ e un fel de “ne vedem joi”, „Rămas bun/Adio“ e „nu ne mai vedem niciodată“. Vreau ceva de mijloc, „ne vedem mai încolo, sau deloc“.
vineri, 5 septembrie 2008
Beţia
E bună, dar până la un punct. Cunoaşterea acelei limite proprii face diferenţa între cei slabi şi cei puternici. O înghiţitură poate schimbă tot.
Reclamă (Melange Café)
Melange-ul cu siguranță nu mai e o noutate pentru sibieni. E acolo de vreo 2 ani(?), lumea știe, e un loc mai aparte, unora le place, altora nu. Ceea ce nu știam, e că Melange-ul mai nou are terasă. Ok, terasă e cam mult spus, un balcon în spate, dar e foarte tare. Când urci sus, inainte să intri, dacă te uiți în dreapta, e magazinul de anticariat, și o ușă, închisă de obicei. Întămplător am observat cu coada ochiului că de data asta ușa era deschisă. Am dat de balconul mai sus menționat, un loc intim, în semi-întuneric, unde “ai o senzație de stat în hamac”(vorba lui Andrei). Sunt două mese lungi, cu bănci, deci perfect să vii cu mai mulți prieteni la o poveste/carte/bere. Atmosferă izlotă, liniștită. Plus că e locul perfect să asculți și să privești(gratuit) concertele de pe terasa Chill Out.
Dar nu știam de el, nu am auzit pe nimeni menționându-l, ceea ce e pierdere enormă, considerând că vara s-a terminat și încet dar sigur vine frigul tomnatic, și se vor închide terasele. Așa că profitați cât mai puteți, luați niște prieteni, sau persoana iubită (semi-întunericul și lumânările dau o atmosferă romantică), și beți un cocktail pe Terasa Melange. Vă va da un sentiment plăcut-nostalgic(în ciuda priveliștei mai puțin plăcute a Sibiului industrial, dar care se topește în noapte).
Dar nu știam de el, nu am auzit pe nimeni menționându-l, ceea ce e pierdere enormă, considerând că vara s-a terminat și încet dar sigur vine frigul tomnatic, și se vor închide terasele. Așa că profitați cât mai puteți, luați niște prieteni, sau persoana iubită (semi-întunericul și lumânările dau o atmosferă romantică), și beți un cocktail pe Terasa Melange. Vă va da un sentiment plăcut-nostalgic(în ciuda priveliștei mai puțin plăcute a Sibiului industrial, dar care se topește în noapte).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)