luni, 22 septembrie 2008

Poker Night

Nu m-aș fi gândit singur să scriu despre așa asta, dar pentru că am promis, și pentru că e un (redescoperit) past-time al tineretului din România, voi posta despre serile de Poker (Texas Hold’em, altfel nu se poate) pe care am avut plăcerea să le apuc. Iar pentru că amintirile sunt vagi, iar în momentul de față sunt la a doua bere englezească de 8,5% alcool, nu va fi extrem de detaliat.
Am învățat să joc poker la o vârstă cam târzie…18 ani…și un pic. Au încercat alții să mă învețe și mai demult, doar că fără succes(cred că din cauza că nimeni nu poate ține minte mâinile din prima, și nimeni nu s-a obosit să mi le scrie). Așa că nu am reușit să învăț până nu am dat de everestpoker.net(yep). De acolo nu a durat mult până la a juca live.
Prima seara a fost la Scîr. Eram eu, el, Sopa și prietenă-sa. Scîr nu știa să joace, dar l-am învățat, și futu-l în gură, câștiga nebunul, deși nu mai țin minte cine a câștigat per total în acea noapte.
Ceea ce trebuie să înțelegeți, e că nopțile de poker implică de obicei mult alcool, ceea ce face ca metodele de joc să varieze de la oră la oră, ceea ce schimbă și influența norocului; dacă la ora 12 calculezi posibilatea ta și a celorlalți să facă o mână bună și abia după aia pariezi, la ora 3 deja bagi All-in după primele 2 cărți(și culmea mai și câștigi).
Acum e 5:23 și sunt cam amețit, ca la poker night. Nopțile de poker durează, chiar daca încep la 22 se termină abia pe la 6.
A doua noapte a fost tot la Scîr. De data asta nu mai erau Sopa și prietena, cu Sopa nu e fain să joci pe bani. Da, jucăm pe bani. La început e un buy-in de 5 lei, pentru care primești o sumă în bani de monopoly sau chipsuri de poker, și care o poți reînnoi în prima oră de joc pentru încă 5 lei, după prima oră însă dacă ai ieșit ai ieșit. La început se pariază puțin, sumele cresc pe măsură ce iese lumea din joc, sau ce trece timpul. Eram din nou eu, Scîr evident, Palade(Cami a venit mai târziu, dar doar ca și good luck charm pentru el, era înainte ca ei doi să se “despartă”), gemenii, Rutzky, și Marqui. Primul a ieșit unul din gemeni, din cauza mea, că a chemat all-in și am jucat(singurul) și l-am luat. După aia a urmat o pauză de youtube, în care fiecare punea chestii care i se păreau super tari, dar care cam plictiseau pe restul(o chestie obligatorie la pokernight). După aia am ieșit destul de repede căci băusem cam multă bere, și vin și șampanie și vodkă. Cred că la final a căștigat Scîr, oricum eu eram ori la baie borând, ori dormind. Chestie bună din acea seară, Rutzky și Marqui au pus să ascultăm melodii din Greatest 100 Guitar Solos, și acolo am descoperit Maggot Brain. Tot în noaptea aia am aflat că sunt un ungur zgârcit(de la Rutzky și Palade) pentru că toți erau de acord ca cel care câștigă banii să mai ia de băut, mai puțin eu. Adică dacă tot i-am câștigat să fie câștigați. De băut punem separat. Oricum cine mai are chef de băut la 6 dimineața?
Între timp am început să jucăm poker la școală, în pauze. Ceilalți știau să joace de mai demult, dar eu le-am trezit, întâmplător pasiunea. Jucam pe mame, surori și prietene. Le-am câștigat pe Adriana și pe Sandra, dar le-am returnat, ca băiat bun ce sunt. După aia am început să chiulim și să jucăm poker în cafenele pe chibrite, fiecare primea 2 pachete, ceea ce enerva la culme chelnerițele pentru că evident nimeni nu aduna chibritele la final.
Au mai fost nopți, la Ronnie, la cabană, și ultima dată la mine la casă, unde am jucat bine, până am rămas doar cu Ghiță care m-a cam futut, dar nu mai țin bine minte.
Ultima noapte o țin cât de cât minte. A avut loc cu căteva zile înainte să plec. La Marqui acasă, căci era singur. Eram eu, el, Scîr, Palade și gemenii. Aveam gin, și vin și bere, și tonic, duh(fără gin tonic eu nu joc). Scîr, futu-l în gură din nou, tot avea full house-uri, dar nu își dădea seama(nu înțeleg nici acum de ce îl atenționam noi), oricum nu a rezistat prea mult. A fost și pauză de youtube în care, culmea, am văzut chestii chiar tari, și a fost și necesara muzică bună. Din nou a ieșit unul din gemeni, din nou din cauza mea, deși nu știu dacă același. Eu aveam 3 și 7 și mă simțeam norocos, el avea 2 ași. A urmat un 5 un 6 și încă un 5, la ultima mână a întrat 4le și l-am bătut. Am fost înjurat. Au ieșit pe rând celălalt geamăn, și Scîr. Au mai rămas să vadă din joc. Scîr s-a îmbătat așa de tare încăt a borât, ceea ce eu nu l-am mai văzut făcând.
Cei trei au plecat. Am rămas eu cu Marqui și cu Palade care era rangă, vorbea încontinuu de cât de dor îi va fi de noi, după care a pierdut și s-a culcat…oricumera cam enervant așa beat.
Aveam mult mai puțin bani decât M., dar am jucat bine. Am băgat 2 All-inuri, și am câștigat. În ultima rundă el nu mai avea nici măcar destui bani să bage small-blindul, i-am dat eu diferența. a propus ca tura asta să fie jucată pentru toți banii…nu am fost așa de prost. Am zis că jucăm totul pe față.
Împărțire: el: 3 și 7, mână mea norocoasă de înainte. Eu 3 și K, deja sunt în avantaj. Pe jos: un K, yes, încă un K, super, și încă un K(el a făcut cărțile) prea tare, nici o șansă să câștige, Yeah Baby. Am cam urlat de bucurie.

Am să scriu mâine finalul și am să verific textul…sunt prea dus. Ora 6 am, GMT, PiNk Floyd-Wish You were Here. Too much beer.

Banii i-am împărțit egal, mai puțin partea lui care o am câștigat-o de la el. A celorlalți i-am câștigat amândoi. A urmat o țigară, de victorie pentru unii și de înfrângere pentru alții. Era sec. Urma să plec în 2 zile. Bucuria era amestecată cu…nu cu tristețe da regret. Nu prea aveam cuvinte așa că ne-am culcat. S-a terminat ultima seara de poker...

Ora 10:44 GMT, Beatles-Let it Be. Not enough beer.

2 comentarii:

Anonim spunea...

da...poker...fain pokerul :)... mai ales cand esti fata si mai castigi :P-asta apropo de seara cand am jucat la tine-. iti multumesc ca mai dat inapoi :) cand ne vedem data urmatoare, joc poker cu tine pe tine :P daca castig eu, vi inapoi in romania dupa faculta...daca castigi tu...ramane de vazut :P ungurii astia... can't live with them...can't live without them :*

Aram Hăvărneanu spunea...

L-am mai vazut pe Marinica borand. Era pe-a 9a atunci, la primul lui concurs de fizica, la Braila.