Ar fi trebuit să scriu frumos ieri şi chestia asta, când îmi curgea textul din degete pe tastatură. Acum e imediat ora doi şi nu am habar ce să scriu aici. Ok, asta e partea în care ar trebui să vă conving că toată campania asta nu fost degeaba, că am tras totuşi nişte concluzii. Eh, şi dacă nu am tras? Ce s-ar întâmplă. Am concluzii, am, dar ar fi trebuit să scriu chestia asta sâmbăta trecută când concluziile erau şi frumos ordonate în mintea mea.
Am intrat pe facebook şi pe stumble de vreo cinci ori până acum.
Ok, pentru că nu găsesc vreo ordine a gândurilor, le scriu cum îmi vin. Recunosc că în momentul când am decis că vreau să pornesc campania nu aveam în cap motivul exact pentru care o pornesc sau că ce aş vrea să obţin de la ea, dar mi se părea o idee neamaipomenită şi eram surescitat. Slavă domnului că pe parcurs s-a dovedit a nu fi o idee originală dar goală.
Cel mai mult m-au surprins reacţiile unor oameni. Evident că mă aşteptam ca oamenii să se enerveze din cauza a ceea ce făceam, dar nu mă aşteptam să se supere efectiv, să o ia ca pe o ofensă personală. Dar oamenii au răspuns cu o agresivitate de care sper că eu nu pot fi acuzat. ‘blogger’ m-a prezentat ca un “asshole from Romania” în faţa internetului, o blogeriţă m-a ameninţat că va încerca să mi se şteargă blogul, iar alt blogger a zis că ceea ce fac e o lipsă totală de respect şi o idioţenie pentru copii de clasa a patra. Şi toate astea pentru că au trebuit să facă un click în plus pe ziua aia; pentru că le-am invadat sacrul blogurilor cu nişte commenturi irelevante. Nu pot să nu mă întreb că dacă lăsam commenturi în care le combăteam posturile sau chiar îi jigneam pentru ele, dacă aveau aceeaşi reacţie, sau dacă luau lucrurile mai calm. Cum a putut un post nevinovat să determine un adult să numească pe cineva ‘idiot’ (indirect, dar se presupune că pentru a comite o idioţenie trebuie să fi idiot)? Mi-am dat seama că interpretasem total greşit relaţia blog-blogger. Blogul nu este o unealtă a bloggerului de a comunica cu comunitatea digitală, este o extensie a sa, este avatarul său, reprezentaţia sa în ether. Conţinutul blogului poate fi atacat, dar nu şi blogul în sine. Iar un comment care nu are relevanţă cu un post sau cu blogul, întrerupe liniaritatea blogului, şi este deci un atac. Care va provoca a defensivă deşi o ofensivă clară nu se poate semnala.
Bloggerii, exceptând cei cu adevarat ignoranţi, nu au nimic împotrivă commenturilor provocatoare şi care atacă conţinutul, neştergerea acestor commenturi e dovada maturităţii bloggerului, care recunoaşte dreptul celuilalt de a avea o opinie, şi respectul pentru opinia acestuia. Dar un comment fără relevanţă (sau cel puţin relevanţă directă) este jignitor, adică postul nu a reuşit să provoace un comment relevant? Şi dacă nu are relevanţă, de ce s-ar păstra commentul? Dar dreptul la liberă exprimare nu menţionează că ceea ce se exprimă trebuie să fie relevant cu vreun subiect. E ca şi cum te-ai duce la o grevă cu o pancartă pe care scrie salam verde, greviştii probabil nu ar fi prea încântaţi, ar privi-o probabil ca o ridicularizare a grevei lor, dar nu trebuie să fie, şi ai tot dreptul să afişezi acea pancartă.
Mulţi dintre voi aveţi filtre şi captcha-uri pentru a evita roboţii de spam, şi înţeleg de ce cineva ar vrea să evite commenturi de reclame automatizate, dar din moment ce am putut trece peste captcha, nu am dovedit că sunt om? Că am dreptul să-mi exprim părerea, oricât de irelevantă ar fi ea.
Aţi putea argumenta că este totuşi blogul vostru, şi că păstraţi ce vreţi. Ok. Dar atunci nu încercaţi să păstraţi o imagine de imparţialitate. Am ajuns la următorul punct.
Multe bloguri sunt reacţii la ziare, televiziune, media în general, care potrivit bloggerului sunt conduse de nişte oameni sus-puşi, care sunt subiective şi distorzionează informaţiile după cum vor. Iar blogul este o metodă de a combate asta şi de a prezenta adevărul aşa cum este. Ăsta e probabil cel mai ilar concept din blogosferă. O dată pentru că ideea de adevăr este falsă, adevărul este doar minciuna cea mai apropiată de realitate şi diferă de la om la om. Ideea că o singură persoană poate pe blogul său să menţină o obiectivitate pe care un ziar sau un canal TV nu poate e absurdă. Aşa că ori ştergeţi toate commenturile supărătoare, ori lăsaţi-le pe toate, şi scoateţi filtrele. Dar nu mai încercaţi să vă convingeţi că sunteţi obiectivi.
O altă concluzie pe care am consolidat-o după campanie, dar la care ajunsesem înainte, este că îmi voi închide blogul. Nu pentru că aş fi dezamăgit de reacţii, sau că m-aş simţi jignit, chiar nu am de ce. Dar după cum a spus şi în partea 1, există două tipuri de bloguri, cele în care oamenii mai scriu ce le trece prin cap, din plictiseală, şi cele a bloggerilor, pentru care blogurile nu sunt unelte de a înregistra gânduri şi frânturi de viaţă, ci viaţa şi gândurile sunt acolo pentru a avea material de pus pe blog. Iar eu am fost prea dedicat pentru a intra în prima categorie, dar nu destul pentru a intra în a doua. De fapt la blogmeet mi-am dat seama de ce nu mă simţeam totuşi blogger, ce îmi lipseşte mie; oamenii ăia chiar îşi luau bogurile în serios, adică, ok, da, implicare ca implicare, dar eu chiar lucrau la blogurile lor, şi plănuiau şi aveau acea idee de importanţă, care nu e nici măcar greşită. Era o vorbă: “Blogging: Now you can tell the whole world why nobody listens to you”, ceea ce deseori se aplică (blogul de faţă fiind un prim exemplu), dar există şi excepţii. Dar cu toate astea nu am putut dezvolta pentru blog acea pasiune pe care au dezvoltat-o alţii, care îi determină să se simtă jigniţi şi să atace oameni direct la cel mai mic semn de atac asupra blogului.
Nefiind în stare să ţin un blog aşa cum aş vrea, am decis să închei acest joc, şi să îl închid peste o săptămână, timp în care îmi voi scoate din sânge ultimele posturi pe care le aveam plănuite. (nobine sper că asta te mulţumeşte, mă inchid singur fără ajutor de la blogspot)
Blogismul e un fel de contracultură. Motiv pentru care speram că oamenii vor fi deschişi la iniţiativa mea, şi câţiva au fost, dar nu câţi mă aşteptam. Deci un fail şi din partea voastră. Intenţii rele nu am avut, dar cred ca am arătat că acele valori a căror lipsă o combateţi prin posturile voastre, vă lipsesc şi vouă. Nici voi nu sunteţi deschişi noului, dacă v-ar putea ameninţa autoritatea, ba chiar refuzaţi înverşunat să îl priviţi sau să îl studiaţi. Iniţiative noi sunt privite cu suspiciune, iar ideea de liberă exprimare pe net e cam ipocrită.
Este o contracultură, dar prin asta devine o cultură în sine. Şi orice cultură are propria ei contracultură, iar dacă eu am fost printre primii din acest val, şi nu prea am avut efect, nu am fost printre ultimii. Nu ştiu ce tehnologie şi mediu de comunicare va aduce viitorul, dar pregăţi-vă (pe parcurs de ani desigur) pentru sosirea haterilor, trollerilor şi anti/contrabloggerilor.
La final vreau să îmi cer scuze de la cei pe care i-am enervat/supărat prin campania mea, în special de la despre nimicuri, şi blondele gândesc, omnia sol temperat, (r)evolution, şi să mulţumesc lui Podul Minciunilor şi Mai merită ceva? şi tuturor care nu s-au împotrivit.
Poate că nu am primit reacţiile pe care le-am vrut, dar am primit reacţii, aşa că nu cred ca experimentul e chiar fail. Voi ce credeţi?
Ştiu că am exagerat, că am generalizat şi că am fost melodramatic în postul acesta, dar hei, e blogul meu, scriu ce vreau. Nu?
Şi pentru că în celelalte două am terminat cu câte un video, dar pentru că pe azi nu aveam unul plănuit, am pus un mic video care nu are relevanţă, dar la care mă uit de câte ori am nevoie de o reîncarcare de energie. Campania commenturilor irelevante s-a terminat dar cea filmuleţelor irelevante de abia începe. Muahahahaha:
Mă duc să vă mai spamuiesc o dată şi să mă culc.
marți, 6 octombrie 2009
luni, 5 octombrie 2009
Campania commenturilor irelevante a.k.a. spam. Experiment-fail? Part 2
Iniţial o chestie random, mi-a venit însă ideea de a face pe bune campania, şi de a o aplica pe blogosfera sibiană. Imediat mi-am adus aminte de LisaNova; ea este un user al youtube-ului care acum vreo 2 ani a pornit un proiect de spamming, prin care intra pe conturi de useri şi le lăsa commenturi de genul: “Hi, my name is LisaNova, I just wanted to wish you a nice day”. Deşi iniţial era proiect de autopromovare, youtube a ajuns să o susţină, angajând oameni care au lăsat commenturi semnate în numele ei pe zeci de mii de conturi, iar apoi făcând un filmuleţ cu ea şi celebrităţile de pe youtube din acea vreme, pe care l-au postat pe pagina principală, “LisaNova does YouTube” (vezi la finalul postului). Proiectul a ajuns printre primele încercări ale youtube-ului de a solidifica comunitatea internaţională youtube, şi de a combate spammingul prin contra-exemplu. Unii au fost amuzaţi, mulţi au ignorat fenomenul, iar alţii au fost furioşi pentru că youtube susţine spammingul, cu scop sau fără. Oricum a ajuns un experiment social digital destul de reuşit. Iar asta vroiam şi eu să încerc. Să văd cum vor reacţiona bloggerii sibieni la un ghimpe care e în picioarele tuturor.
Aşa că am început. Am intrat pe Blog Sibiu Index, şi am luat bloguri la rând, apoi blogrolluri (mulţumesc că le aveţi), useri de la commentarii, etc. Şi am lăsat commenturi. Multe. Ideea era să nu aibă relevanţă nici în privinţa conţinutului postului nici a temei generale a blogului, dacă aceasta există. Dar asta nu înseamnă că am scris chestii la întâmplare. Am variat de la cuvinte (cel mai des), la propoziţii, mix de litere fără noimă, versuri (am compus chiar o poezioară pentru un blog, dar nu mai ştiu care), iar o dată am scris chiar o teorie de a mea despre conceptul de artă (din păcate am ales să fac asta pe Şi Blondele Gândesc, unde ştiam că va fi şters în câteva minute, şi totuşi nu l-am salvat). Dar orice aş fi scris, nu am scris chiar la întâmplare, încercam să caut ceva care să rezoneze cu momentul în care citeam blogul sau cu conţinutul a ceea ce citeam. Încercam să fie amuzant măcar puţin, sau poate ceva la care omul să se gândească puţin (probabil a fost fail complet la partea asta).
Nu ştiam exact la ce reacţii să mă aştept, ştiam că vor fi unii enervaţi, şi că majoritatea vor ignora complet tot, dar speram să fie câţiva amuzaţi; aici am făcut toate genurile de estimări sub/supra/corecte.
Nu mă aşteptam la reacţie după primul val de commenturi, mă gândeam că va lua un pic până lumea va realiza că aceste commenturi apar şi la alţii şi apar şi consecvent. Totuşi în prima zi, cineva mi-a comentat pe blogul meu la un post şi a semnat cu titlul campaniei (din păcate commentul avea relevanţă cu postul meu). Ideea era să las commenturi de mai multe ori pe zi, pe toate blogurile de pe index, dar am ajuns la concluzia că o dată pe zi e de ajuns, şi că pe blogurile industriale nu prea are rost. Şi mi-am încălcat principiul că voi comenta pe orice blog, indiferent de conţinut; dar unele posturi mi se păreau prea personale (ni s-a născut băieţelul, mi-a murit pisica, mi-am revăzut fiul după ani întregi în care a fost în străinătate (exemple ipotetice)) pentru a le invada cu commenturi irelevante, ar fi fost prea de prost gust. Aşa că m-am concentrat pe bloguri mai mondene, sau politice, adică acele de bloggeri-bloggeri.
După vreme însă au apărut şi reacţiile. Oameni îmi răspundeau pe thread, întrebând care e faza, sau că îmi vor da direct spam sau delete pe viitor, cineva a intrat pe celălalt blog al meu întrebând cum poate stinge chestia aia cu spam. Două din cele trei reacţii notabile au venit în aceeaşi zi, prima a fost un post care mă anunţa că: “Nu-mi plac deloc comentariile irelevante aka spam. Nu am parte de spam deloc pe blog, asa ca n-am nici un chef sa primesc niste comentarii care bat campii in mod voit. Nu stiu ce campanie e asta, nici nu vreau sa stiu, asa ca scutiti-ma pe viitor de asemenea idiotenii pentru copii de clasa a patra.” (bloggerul se va putea semna dacă va dori, şi dacă va citi acest post, ceea ce nu cred). Cam dur puţin mi s-a părut, adică totuşi să luăm aminte că nu am insultat pe nimeni prin commenturile mele, ba chiar am încercat să le fac drăguţe măcar. Iar singura inconvenienţă la care am expus pe oricine e aceea de da click pe delete message, ceea ce între noi fie vorba nu mi se pare un chin aşa de mare. Am înţeles că nu îi plac commenturile irelevante, dar de ce să fie aşa înverşunat să nu afle ideea campaniei, de unde ştie el că nu e chiar doar o idioţenie pentru copii de clasa a patra. Fiind un blog destul de citit am avut şi parte de o serie delicioasă de commenturi:
“tot timpul se va trezi cate un destept sa spam-uiasca...”-aia e problema, că nu prea sunt
“Si eu am primit chestii de astea de la kolcs. La blogmeet mi-a lasat o impresie buna. De ce tine acum sa mi-o schimb, habar nu am.”- asta chiar a durut, sincer. Speram ca persoanele pe care le-am întâlnit la blogmeet să fie mai deschise la toată chestia asta; iar persoana care a lăsat commentul mi-a lăsat şi mie o impresie foarte bună, şi îmi părea rău că lăsam o impresie proastă acum, dar mai ales că lumea lua totul aşa personal.
“hm, eu nu stiu cine este acest domn, dar atata o sa il reclam la blogger, pana cand ori il sterg astia, ori se potoleste. no offence.
(la mine oricum intra direct in spam, dupa cum i-a dorit inimioara)” –preferatul meu. No offence taken darling. Şi mamă ce m-am speriat, or să-mi şteargă blogul, uuuuuh, mi frică, scumpul meu blog de doi bani, chiar m-ai rănit. Dacă te linişteş-te, doamnă, îl şterg singur peste vreo săptămână (revin mai târziu la asta). Şi vă rog nu faceţi presupuneri despre ce îmi doreşte mie inimioara.
“Calin Blaga
24 septembrie 2009 19:35
kolcs e un tip f inteligent si campania sa are un sens....” –faptul că existau şi oameni care să mă susţină, sau măcar să vadă că nu e totul doar pentru amuzamentul meu, m-a înviorat puţin
Am lăsat şi eu un comment pt post (relevant de data asta) care în retrospectivă a fost mult mai acid decât intenţionam la vremea aia. Iar răspunsul adminului a fost “eu nu inteleg care e scopul acestei campanii si nu vreau sa fiu subiectul ei. cred ca e lipsa de respect pentru oricine scrie pe blog.” Credeţi sau nu, eu sunt o persoană cu destul bun-simţ încât să nu mă simt confortabil ştiind că supăr oameni intenţionat, dar am decis că pentru campania trec peste astfel de emoţii. Totuşi am renunţat să-i mai las commenturi acestui blogger, nevrând să par că o fac de-al dracu’, deşi poate nici asta nu ar fi fost rău.
Am părăsit acest blog cam demoralizat, dar asta s-a schimbat când am intrat pe alt blog, şi înainte să pot lăsa un comment irelevant, am văzut că cineva o făcuse deja, şi că semnase cu titlul campaniei, pe un blog cu care eu nu aveam legătură. Acea persoană era tudor (mai merită ceva?) şi eram extaziat că poate vor mai fi şi alţii care să participe în campanie, ba chiar neinvitaţi. (nu au mai fost, dar oricum mulţumesc tudor)
A treia reacţie am primit-o sâmbătă (campania a pornit marţi), am primit un mail, care iniţial credeam că e (hehe) spam, aşa că l-am şters după ce am dat click pe linkul din mail. Mesajul spunea ceva de genul că cineva m-a băgat destul în seamă încât să mă înscrie pe site-ul la care ajungeam prin link. Site-ul nu mai ştiu cum se numea dar ceva de genul pe ideea asshole.com. Aparent e un site unde te plângi de cineva, şi apoi îi dai link acelei persoane să vadă (şi altora dacă vrei); puţin cam prea elaborat. Mesajul compus de victimă era ceva de genul: “kolcs is an idiot asshole from romania, who posts random stuff on romanian blogs and then writes campania commenturilor irelevante a.k.a. spam”. Mesajul m-a amuzat, şi îmi pare rău ca nu mai pot ajunge la el, dar ce m-a supărat puţin e că persoana cutare s-a semnat “blogger”. Ceea mi s-a părut extrem de laş. Aş fi putut şi eu să fac toată campania în mod anonim, dar nu am făcut-o, am lăsat oricui libertatea să mă înjure, critice, să depună plângere împotriva mea la blogspot. M-aş fi aşteptat la destulă demnitate şi de la cei care ar urma să se plângă, adică într-un final ce naiba aş fi putut să îi fac acelei persoane chiar dacă ştiam cine e?
Apoi am plecat în Irlanda, unde nu am avut net, şi am cam încheiat campania mai repede cu căteva zile decât vroiam.
Mi-am promis că închei în seara asta oricât de lung ar fi postul, dar sunt deja la a treia pagină de word. Aşa că partea cea mai relevantă, concluziile, vin mâine. Îmi cer scuze de la cele trei-patru persoane care îmi citesc blogul. Şi desigur asta înseamnă o seară în plus de campanie, care am zis că va fi reluată până prezint totul.
LisaNova does YouTube:
Aşa că am început. Am intrat pe Blog Sibiu Index, şi am luat bloguri la rând, apoi blogrolluri (mulţumesc că le aveţi), useri de la commentarii, etc. Şi am lăsat commenturi. Multe. Ideea era să nu aibă relevanţă nici în privinţa conţinutului postului nici a temei generale a blogului, dacă aceasta există. Dar asta nu înseamnă că am scris chestii la întâmplare. Am variat de la cuvinte (cel mai des), la propoziţii, mix de litere fără noimă, versuri (am compus chiar o poezioară pentru un blog, dar nu mai ştiu care), iar o dată am scris chiar o teorie de a mea despre conceptul de artă (din păcate am ales să fac asta pe Şi Blondele Gândesc, unde ştiam că va fi şters în câteva minute, şi totuşi nu l-am salvat). Dar orice aş fi scris, nu am scris chiar la întâmplare, încercam să caut ceva care să rezoneze cu momentul în care citeam blogul sau cu conţinutul a ceea ce citeam. Încercam să fie amuzant măcar puţin, sau poate ceva la care omul să se gândească puţin (probabil a fost fail complet la partea asta).
Nu ştiam exact la ce reacţii să mă aştept, ştiam că vor fi unii enervaţi, şi că majoritatea vor ignora complet tot, dar speram să fie câţiva amuzaţi; aici am făcut toate genurile de estimări sub/supra/corecte.
Nu mă aşteptam la reacţie după primul val de commenturi, mă gândeam că va lua un pic până lumea va realiza că aceste commenturi apar şi la alţii şi apar şi consecvent. Totuşi în prima zi, cineva mi-a comentat pe blogul meu la un post şi a semnat cu titlul campaniei (din păcate commentul avea relevanţă cu postul meu). Ideea era să las commenturi de mai multe ori pe zi, pe toate blogurile de pe index, dar am ajuns la concluzia că o dată pe zi e de ajuns, şi că pe blogurile industriale nu prea are rost. Şi mi-am încălcat principiul că voi comenta pe orice blog, indiferent de conţinut; dar unele posturi mi se păreau prea personale (ni s-a născut băieţelul, mi-a murit pisica, mi-am revăzut fiul după ani întregi în care a fost în străinătate (exemple ipotetice)) pentru a le invada cu commenturi irelevante, ar fi fost prea de prost gust. Aşa că m-am concentrat pe bloguri mai mondene, sau politice, adică acele de bloggeri-bloggeri.
După vreme însă au apărut şi reacţiile. Oameni îmi răspundeau pe thread, întrebând care e faza, sau că îmi vor da direct spam sau delete pe viitor, cineva a intrat pe celălalt blog al meu întrebând cum poate stinge chestia aia cu spam. Două din cele trei reacţii notabile au venit în aceeaşi zi, prima a fost un post care mă anunţa că: “Nu-mi plac deloc comentariile irelevante aka spam. Nu am parte de spam deloc pe blog, asa ca n-am nici un chef sa primesc niste comentarii care bat campii in mod voit. Nu stiu ce campanie e asta, nici nu vreau sa stiu, asa ca scutiti-ma pe viitor de asemenea idiotenii pentru copii de clasa a patra.” (bloggerul se va putea semna dacă va dori, şi dacă va citi acest post, ceea ce nu cred). Cam dur puţin mi s-a părut, adică totuşi să luăm aminte că nu am insultat pe nimeni prin commenturile mele, ba chiar am încercat să le fac drăguţe măcar. Iar singura inconvenienţă la care am expus pe oricine e aceea de da click pe delete message, ceea ce între noi fie vorba nu mi se pare un chin aşa de mare. Am înţeles că nu îi plac commenturile irelevante, dar de ce să fie aşa înverşunat să nu afle ideea campaniei, de unde ştie el că nu e chiar doar o idioţenie pentru copii de clasa a patra. Fiind un blog destul de citit am avut şi parte de o serie delicioasă de commenturi:
“tot timpul se va trezi cate un destept sa spam-uiasca...”-aia e problema, că nu prea sunt
“Si eu am primit chestii de astea de la kolcs. La blogmeet mi-a lasat o impresie buna. De ce tine acum sa mi-o schimb, habar nu am.”- asta chiar a durut, sincer. Speram ca persoanele pe care le-am întâlnit la blogmeet să fie mai deschise la toată chestia asta; iar persoana care a lăsat commentul mi-a lăsat şi mie o impresie foarte bună, şi îmi părea rău că lăsam o impresie proastă acum, dar mai ales că lumea lua totul aşa personal.
“hm, eu nu stiu cine este acest domn, dar atata o sa il reclam la blogger, pana cand ori il sterg astia, ori se potoleste. no offence.
(la mine oricum intra direct in spam, dupa cum i-a dorit inimioara)” –preferatul meu. No offence taken darling. Şi mamă ce m-am speriat, or să-mi şteargă blogul, uuuuuh, mi frică, scumpul meu blog de doi bani, chiar m-ai rănit. Dacă te linişteş-te, doamnă, îl şterg singur peste vreo săptămână (revin mai târziu la asta). Şi vă rog nu faceţi presupuneri despre ce îmi doreşte mie inimioara.
“Calin Blaga
24 septembrie 2009 19:35
kolcs e un tip f inteligent si campania sa are un sens....” –faptul că existau şi oameni care să mă susţină, sau măcar să vadă că nu e totul doar pentru amuzamentul meu, m-a înviorat puţin
Am lăsat şi eu un comment pt post (relevant de data asta) care în retrospectivă a fost mult mai acid decât intenţionam la vremea aia. Iar răspunsul adminului a fost “eu nu inteleg care e scopul acestei campanii si nu vreau sa fiu subiectul ei. cred ca e lipsa de respect pentru oricine scrie pe blog.” Credeţi sau nu, eu sunt o persoană cu destul bun-simţ încât să nu mă simt confortabil ştiind că supăr oameni intenţionat, dar am decis că pentru campania trec peste astfel de emoţii. Totuşi am renunţat să-i mai las commenturi acestui blogger, nevrând să par că o fac de-al dracu’, deşi poate nici asta nu ar fi fost rău.
Am părăsit acest blog cam demoralizat, dar asta s-a schimbat când am intrat pe alt blog, şi înainte să pot lăsa un comment irelevant, am văzut că cineva o făcuse deja, şi că semnase cu titlul campaniei, pe un blog cu care eu nu aveam legătură. Acea persoană era tudor (mai merită ceva?) şi eram extaziat că poate vor mai fi şi alţii care să participe în campanie, ba chiar neinvitaţi. (nu au mai fost, dar oricum mulţumesc tudor)
A treia reacţie am primit-o sâmbătă (campania a pornit marţi), am primit un mail, care iniţial credeam că e (hehe) spam, aşa că l-am şters după ce am dat click pe linkul din mail. Mesajul spunea ceva de genul că cineva m-a băgat destul în seamă încât să mă înscrie pe site-ul la care ajungeam prin link. Site-ul nu mai ştiu cum se numea dar ceva de genul pe ideea asshole.com. Aparent e un site unde te plângi de cineva, şi apoi îi dai link acelei persoane să vadă (şi altora dacă vrei); puţin cam prea elaborat. Mesajul compus de victimă era ceva de genul: “kolcs is an idiot asshole from romania, who posts random stuff on romanian blogs and then writes campania commenturilor irelevante a.k.a. spam”. Mesajul m-a amuzat, şi îmi pare rău ca nu mai pot ajunge la el, dar ce m-a supărat puţin e că persoana cutare s-a semnat “blogger”. Ceea mi s-a părut extrem de laş. Aş fi putut şi eu să fac toată campania în mod anonim, dar nu am făcut-o, am lăsat oricui libertatea să mă înjure, critice, să depună plângere împotriva mea la blogspot. M-aş fi aşteptat la destulă demnitate şi de la cei care ar urma să se plângă, adică într-un final ce naiba aş fi putut să îi fac acelei persoane chiar dacă ştiam cine e?
Apoi am plecat în Irlanda, unde nu am avut net, şi am cam încheiat campania mai repede cu căteva zile decât vroiam.
Mi-am promis că închei în seara asta oricât de lung ar fi postul, dar sunt deja la a treia pagină de word. Aşa că partea cea mai relevantă, concluziile, vin mâine. Îmi cer scuze de la cele trei-patru persoane care îmi citesc blogul. Şi desigur asta înseamnă o seară în plus de campanie, care am zis că va fi reluată până prezint totul.
LisaNova does YouTube:
duminică, 4 octombrie 2009
Campania commenturilor irelevante a.k.a. spam. Experiment-fail? Part 1
Spam in blogs (also called simply blog spam or comment spam) is a form of spamdexing. It is done by automatically posting random comments or promoting commercial services to blogs, wikis, guestbooks, or other publicly accessible online discussion boards.(Termenul de spam provine de la un sketch Monty Python din anii ’70 unde într-un restaurant toată mâncarea conţinea spam (şuncă la conservă), iar primii useri de mail au gândit că bulk mailurile sunt ca acel spam. Sketchul îl găsiţi la finalul postului)
Trebuia să scriu chestia asta de joi, dar nah, lenea e puternică în mine. Joi e şi ziua în care trebuia să se termine campania commenturilor irelevante a.k.a. spam. Azi însă e sâmbătă, şi campania s-a terminat cam acum o săptămână (cu excepţia a trei bloguri, dar aia era mai mult semn de afecţiune), motivul principal e o mică excursie în Irlanda unde nu am avut acces la net, şi după 4 zile de absenţă mi se părea aiurea să reiau toată chestia.
De unde a pornit campania asta? Păi fie că aş zice că de la blogul lui Călin Blaga pe data de 21 septembrie sau de la ultimul blogmeet la care am fost sau de la primul, toate trei ar fi cam corecte. Adevărul stă între cele 3. Doar că nu ştiu unde să încep cu explicaţiile. Ţine-ţi-vă, va fi lung.
Să recapitulăm:
-în ianuarie 2008, mi-am făcut blog şi l-am numit “Fuck Blogs”, scopul său era acela de a deconstrui majoritatea blogurilor care sunt cam degeaba în ether şi a promova idea de blog relevant şi interesant (vezi aici), şi de a scrie un astfel de blog (fail, nu epic, dar fail)
-în august 2008 am participat la primul blogmeet din Sibiu, am fost acolo de la început dar nu am rămas mult, aşa deci am pierdut mare parte din discuţii, dar cu toate astea am învăţat destul despre ce înseamnă a fi blogger adevărat, nu doar o persoană care mai scrie câte ceva ce poate fi citit pe net, şi cum blogul a devenit o extensie a bloggerului nu doar o unealtă a acestuia. (vezi aici). În urma acestei întâlniri am decis să devin şi eu blogger, dar în acelaşi timp antiblogger (un fel de contracultură) (s-a rezumat la câteva posture seci, deci iarăşi fail)
-pe 16 septembrie 2009 am participat la un alt blogmeet, aş fi participat şi la celelalte care au avut loc, dar din Anglia îmi era mai greu să ajung. Deşi nu era multă lume, şi iar nu am stat până la final, am putut iarăşi ajunge la câteva concluzii. Mi s-au confirmat câteva idei despre blog-ism şi mi-am dat seama ca obiectivul meu de a ajunge blogger pe bune era încă departe (epic fail! Oare asta mă califică ca şi epic antiblogger? Probabil că nu)
Oricum la acea întâlnire am adus în discuţie un aspect (a trecut neobservat, fail), şi anume că blogosfera sibiană e mult prea liniştită, da, există discuţii în contradictoriu, şi sunt destui care înjură de mama focului, dar nu am observat fenomenul de hateri, trolleri şi altele de genul (ok, eu sunt mai mult cu forumurile), adică persoane care nu te înjură pentru că nu le place postul tău, ci pentru că nu au nimic mai bun de făcut. Astfel bloggerii sibieni iau chestiile mai domol, şi asta nu mi se părea neapărat bine.
-după întâlnire am mai avut câteva încercări placide de a mă integra în comunitatea blog-istică aşa că am început să las comentarii pe diverse bloguri sibiene mai citite. Pe 21 septembrie am ajuns pe “Podul Minciunilor”, printre blogurile mai citite, şi vrând să las un comment, dar negăsind nimic de spus la subiectul postului (discuţiile despre religie, filozofie şi religie mi se par inepuizabile şi fără rezultate) am scris pur şi simplu “first”, fiind primul commentator (o sursă de onoare pentru commentatorii de pe forumuri aprinse), şi pentru că nu ştiam dacă va înţelege cineva am scris “campania commenturilor irelevante”, nici acum nu îmi dau seama de unde şi până unde mi-a venit chestia asta, dar în acel moment cu siguranţă nu aveam în cap ideea campaniei.
(ar fi trebuit să fie un singur psot dar căcatul ăsta devine mult prea lung, aşa că partea cu explicaţiile le las pe mâine seară, nu că ar citi cineva toată chestia asta. Ahh, şi aşa de dragul finalului am să vă mai enervez azi şi mâine cu campania, scuze)
The origins of SPAM:
Trebuia să scriu chestia asta de joi, dar nah, lenea e puternică în mine. Joi e şi ziua în care trebuia să se termine campania commenturilor irelevante a.k.a. spam. Azi însă e sâmbătă, şi campania s-a terminat cam acum o săptămână (cu excepţia a trei bloguri, dar aia era mai mult semn de afecţiune), motivul principal e o mică excursie în Irlanda unde nu am avut acces la net, şi după 4 zile de absenţă mi se părea aiurea să reiau toată chestia.
De unde a pornit campania asta? Păi fie că aş zice că de la blogul lui Călin Blaga pe data de 21 septembrie sau de la ultimul blogmeet la care am fost sau de la primul, toate trei ar fi cam corecte. Adevărul stă între cele 3. Doar că nu ştiu unde să încep cu explicaţiile. Ţine-ţi-vă, va fi lung.
Să recapitulăm:
-în ianuarie 2008, mi-am făcut blog şi l-am numit “Fuck Blogs”, scopul său era acela de a deconstrui majoritatea blogurilor care sunt cam degeaba în ether şi a promova idea de blog relevant şi interesant (vezi aici), şi de a scrie un astfel de blog (fail, nu epic, dar fail)
-în august 2008 am participat la primul blogmeet din Sibiu, am fost acolo de la început dar nu am rămas mult, aşa deci am pierdut mare parte din discuţii, dar cu toate astea am învăţat destul despre ce înseamnă a fi blogger adevărat, nu doar o persoană care mai scrie câte ceva ce poate fi citit pe net, şi cum blogul a devenit o extensie a bloggerului nu doar o unealtă a acestuia. (vezi aici). În urma acestei întâlniri am decis să devin şi eu blogger, dar în acelaşi timp antiblogger (un fel de contracultură) (s-a rezumat la câteva posture seci, deci iarăşi fail)
-pe 16 septembrie 2009 am participat la un alt blogmeet, aş fi participat şi la celelalte care au avut loc, dar din Anglia îmi era mai greu să ajung. Deşi nu era multă lume, şi iar nu am stat până la final, am putut iarăşi ajunge la câteva concluzii. Mi s-au confirmat câteva idei despre blog-ism şi mi-am dat seama ca obiectivul meu de a ajunge blogger pe bune era încă departe (epic fail! Oare asta mă califică ca şi epic antiblogger? Probabil că nu)
Oricum la acea întâlnire am adus în discuţie un aspect (a trecut neobservat, fail), şi anume că blogosfera sibiană e mult prea liniştită, da, există discuţii în contradictoriu, şi sunt destui care înjură de mama focului, dar nu am observat fenomenul de hateri, trolleri şi altele de genul (ok, eu sunt mai mult cu forumurile), adică persoane care nu te înjură pentru că nu le place postul tău, ci pentru că nu au nimic mai bun de făcut. Astfel bloggerii sibieni iau chestiile mai domol, şi asta nu mi se părea neapărat bine.
-după întâlnire am mai avut câteva încercări placide de a mă integra în comunitatea blog-istică aşa că am început să las comentarii pe diverse bloguri sibiene mai citite. Pe 21 septembrie am ajuns pe “Podul Minciunilor”, printre blogurile mai citite, şi vrând să las un comment, dar negăsind nimic de spus la subiectul postului (discuţiile despre religie, filozofie şi religie mi se par inepuizabile şi fără rezultate) am scris pur şi simplu “first”, fiind primul commentator (o sursă de onoare pentru commentatorii de pe forumuri aprinse), şi pentru că nu ştiam dacă va înţelege cineva am scris “campania commenturilor irelevante”, nici acum nu îmi dau seama de unde şi până unde mi-a venit chestia asta, dar în acel moment cu siguranţă nu aveam în cap ideea campaniei.
(ar fi trebuit să fie un singur psot dar căcatul ăsta devine mult prea lung, aşa că partea cu explicaţiile le las pe mâine seară, nu că ar citi cineva toată chestia asta. Ahh, şi aşa de dragul finalului am să vă mai enervez azi şi mâine cu campania, scuze)
The origins of SPAM:
vineri, 2 octombrie 2009
luni, 21 septembrie 2009
Descoperirea săptămânii: Stumble!
Stumble este un toolbar ataşat browserului de internet care la apăsarea unui buton caută siteuri la întâmplare în domeniile tale de interes.
Cum face asta? Simplu, îţi faci cont la ei şi completezi un grilaj despre ce te interesează pe tine în diverse domenii. După care începi.
Poţi să cauţi pe siteuri în general sau să îţi filtreze doar pozele sau video-urile cu ce te interesează.
ATENŢIE!!! CREEAZĂ DEPENDENŢĂ!!!!
Cum face asta? Simplu, îţi faci cont la ei şi completezi un grilaj despre ce te interesează pe tine în diverse domenii. După care începi.
Poţi să cauţi pe siteuri în general sau să îţi filtreze doar pozele sau video-urile cu ce te interesează.
ATENŢIE!!! CREEAZĂ DEPENDENŢĂ!!!!
duminică, 20 septembrie 2009
marți, 15 septembrie 2009
Romania din nou la "Ripley's believe it or not"
dupa ce Sibiul a fost acum cateva luni in revista "Ripley's..." pentru masinile de politie din tabla care sperie soferii vitezomani, Romania arata un nou detaliu ce merita abordat; aparent doar noi, australienii si neo-zeelandezii platim cu bani de plastic:
duminică, 13 septembrie 2009
Targul de carti, filme si muzica: Impresii
slab. mai mult nu prea merita comentat.
ok recunosc, am fost in ultima zi, in ultimele 2 ore, dar totusi, mi-a ajuns o tura de 5 minute sa-mi dau seama ca pot pleca. la sectia carte erau tot felul de edituri obscure cu teme de stiinte, religie sau masonerie, ceea ce e ok pt cei din domeniu dar in rest cam putin interes. eu de exemplu de 2 luni caut "o minunata lume noua" de huxley, nu e in Sibiu, in Cluj, la Carturesti in Bucuresti; asa ceva ma asteptam sa gasesc. Punctul forte era colectia de carti de la ziarul Adevarul, o initiativca si colectie cu adevarat laudabila.
la muzica era ce-i drept muzica buna romaneasca si o colectie de muzica traditionala straina si clasica dar cam atat.
iar la sectia filme, bataie de joc in tot sensul cuvantului: 5 filme Disney si cateva documentare Discovery Channel. undeva era o proiectie a unui film vechi romanesc, dar fara vreo informatie ce film e sau unde il gasesc.
Chiar simt ca am mers degeaba
ok recunosc, am fost in ultima zi, in ultimele 2 ore, dar totusi, mi-a ajuns o tura de 5 minute sa-mi dau seama ca pot pleca. la sectia carte erau tot felul de edituri obscure cu teme de stiinte, religie sau masonerie, ceea ce e ok pt cei din domeniu dar in rest cam putin interes. eu de exemplu de 2 luni caut "o minunata lume noua" de huxley, nu e in Sibiu, in Cluj, la Carturesti in Bucuresti; asa ceva ma asteptam sa gasesc. Punctul forte era colectia de carti de la ziarul Adevarul, o initiativca si colectie cu adevarat laudabila.
la muzica era ce-i drept muzica buna romaneasca si o colectie de muzica traditionala straina si clasica dar cam atat.
iar la sectia filme, bataie de joc in tot sensul cuvantului: 5 filme Disney si cateva documentare Discovery Channel. undeva era o proiectie a unui film vechi romanesc, dar fara vreo informatie ce film e sau unde il gasesc.
Chiar simt ca am mers degeaba
luni, 7 septembrie 2009
Descoperirea saptamanii: Scrieti-va o scrisoarea in viitor
FutureMe este un site care iti permite sa-ti scrii tie insusi o scrisoarea in viitor, adica scrii cam ce crezi ca ai vrea sa-ti spui sinelui peste 6 luni, un an, doi, zece, scrii data cand vrei sa fie livrata, si uiti de ea. Astfel puteti sa va reamintiti de sentimente uita-te, sa va reambitionati spre teluri abandonate.
In plus puteti citi scrisorile altora, mesajele pe care vroiai sa si le transmita; de la unele pur amuzante, la altele motivatoare si pana la cele surprinzator de triste!
Scrieti-va!
In plus puteti citi scrisorile altora, mesajele pe care vroiai sa si le transmita; de la unele pur amuzante, la altele motivatoare si pana la cele surprinzator de triste!
Scrieti-va!
marți, 1 septembrie 2009
Descoperirea saptamanii: Advertising, cat de departe se poate merge?
Reclama la o revista belgiana de umor. Oare cat de departe poti merge cu o gluma neagra pana sa devina de prost gust?
Acesti oameni au hotarat sa afle:
Belgian humor magazine ads
Shared via AddThis
Acesti oameni au hotarat sa afle:
Belgian humor magazine ads
Shared via AddThis
joi, 27 august 2009
miercuri, 26 august 2009
Reclama: More Indie Music
The Burning Hell sunt o trupa indie din America. Au cateva melodii dragute cu versuri foarte fain scrise, pe care le puteti asculta aici. Recunosc ca nu prea i-am ascultat prea mult, dar o melodie cel putin m-a obsedat in ultima vreme; atat varianta originala cat si coverul cantat de Chris Klein (American Pie) in filmul Hank&Mike, despre care sper ca voi scrie in curand.
Melodia se numeste: "It Happens in Florida", are urmatoarele versuri:
"Love, it’s like a hurricane: it happens in Florida, it gets into everything.
Love, it’s like a monster truck: it fills up whole stadiums, but it crushes smaller trucks
Love, it’s like a marmoset: it may be small and cute, but sometimes it eats its young
Love, it’s like a trailer park: ugly but functional, the rent is cheap enough
Love, it’s like a garbage man: it collects waste and filth, it smells like rotting flesh
Love, it’s like an interstate: it gets you from place to place, but it’s littered with dead raccoons
Love, it’s like a newborn child: seems interesting when it’s young, gets pedestrian after a while
Love, it’s like a hurricane: it happens in Florida, it destroys everything."
si suna cam asa:
Originala:
Coverul dramatic:
Melodia se numeste: "It Happens in Florida", are urmatoarele versuri:
"Love, it’s like a hurricane: it happens in Florida, it gets into everything.
Love, it’s like a monster truck: it fills up whole stadiums, but it crushes smaller trucks
Love, it’s like a marmoset: it may be small and cute, but sometimes it eats its young
Love, it’s like a trailer park: ugly but functional, the rent is cheap enough
Love, it’s like a garbage man: it collects waste and filth, it smells like rotting flesh
Love, it’s like an interstate: it gets you from place to place, but it’s littered with dead raccoons
Love, it’s like a newborn child: seems interesting when it’s young, gets pedestrian after a while
Love, it’s like a hurricane: it happens in Florida, it destroys everything."
si suna cam asa:
Originala:
Coverul dramatic:
miercuri, 19 august 2009
Top Ten Signs You're a Fundamentalist Christian
10 - You vigorously deny the existence of thousands of gods claimed by other religions, but feel outraged when someone denies the existence of yours.
9 - You feel insulted and "dehumanized" when scientists say that people evolved from other life forms, but you have no problem with the Biblical claim that we were created from dirt.
8 - You laugh at polytheists, but you have no problem believing in a Triune God.
7 - Your face turns purple when you hear of the "atrocities" attributed to Allah, but you don't even flinch when hearing about how God/Jehovah slaughtered all the babies of Egypt in "Exodus" and ordered the elimination of entire ethnic groups in "Joshua" including women, children, and trees!
6 - You laugh at Hindu beliefs that deify humans, and Greek claims about gods sleeping with women, but you have no problem believing that the Holy Spirit impregnated Mary, who then gave birth to a man-god who got killed, came back to life and then ascended into the sky.
5 - You are willing to spend your life looking for little loopholes in the scientifically established age of Earth (few billion years), but you find nothing wrong with believing dates recorded by Bronze Age tribesmen sitting in their tents and guessing that Earth is a few generations old.
4 - You believe that the entire population of this planet with the exception of those who share your beliefs -- though excluding those in all rival sects - will spend Eternity in an infinite Hell of Suffering. And yet consider your religion the most "tolerant" and "loving."
3 - While modern science, history, geology, biology, and physics have failed to convince you otherwise, some idiot rolling around on the floor speaking in "tongues" may be all the evidence you need to "prove" Christianity.
2 - You define 0.01% as a "high success rate" when it comes to answered prayers. You consider that to be evidence that prayer works. And you think that the remaining 99.99% FAILURE was simply the will of God.
1 - You actually know a lot less than many atheists and agnostics do about the Bible, Christianity, and church history - but still call yourself a Christian.
9 - You feel insulted and "dehumanized" when scientists say that people evolved from other life forms, but you have no problem with the Biblical claim that we were created from dirt.
8 - You laugh at polytheists, but you have no problem believing in a Triune God.
7 - Your face turns purple when you hear of the "atrocities" attributed to Allah, but you don't even flinch when hearing about how God/Jehovah slaughtered all the babies of Egypt in "Exodus" and ordered the elimination of entire ethnic groups in "Joshua" including women, children, and trees!
6 - You laugh at Hindu beliefs that deify humans, and Greek claims about gods sleeping with women, but you have no problem believing that the Holy Spirit impregnated Mary, who then gave birth to a man-god who got killed, came back to life and then ascended into the sky.
5 - You are willing to spend your life looking for little loopholes in the scientifically established age of Earth (few billion years), but you find nothing wrong with believing dates recorded by Bronze Age tribesmen sitting in their tents and guessing that Earth is a few generations old.
4 - You believe that the entire population of this planet with the exception of those who share your beliefs -- though excluding those in all rival sects - will spend Eternity in an infinite Hell of Suffering. And yet consider your religion the most "tolerant" and "loving."
3 - While modern science, history, geology, biology, and physics have failed to convince you otherwise, some idiot rolling around on the floor speaking in "tongues" may be all the evidence you need to "prove" Christianity.
2 - You define 0.01% as a "high success rate" when it comes to answered prayers. You consider that to be evidence that prayer works. And you think that the remaining 99.99% FAILURE was simply the will of God.
1 - You actually know a lot less than many atheists and agnostics do about the Bible, Christianity, and church history - but still call yourself a Christian.
luni, 27 iulie 2009
duminică, 12 iulie 2009
R.I.P. Adi Bâldea
Ieri pe dealul după Săcel 5 tineri au fost implicaţi într-un accident. Pentru unul dintre ei accidentul s-a terminat fatal. La 20 de ani Adi Bâldea a părăsit lumea aceasta. Înainte să sară media pe caz cu speculări despre viteze şi oameni pe care nu i-a întrebat nimeni să critice inconştienţa tinerească, să stăm un minut şi să ne concentrăm asupra lucrurilor în a căror faţă orice alt detaliu păleşte, asupra tânărului care a decedat mult prea devreme, şi asupra familiei şi a prietenilor săi care trec prin momente prin care nimeni nu ar trebui să treacă, şi au nevoie de suportul tuturor.
Adi, toţi cei care te-au cunoscut, şi toţi lăzăriştii din generaţia ta şi nu numai se gândesc la tine. Ultima călătorie pe acest Pământ s-a terminat tragic, fie ca cea în care porneşti acum să te ducă la o destinaţie mai bună. Odihneşte-te în pace!
Adi, toţi cei care te-au cunoscut, şi toţi lăzăriştii din generaţia ta şi nu numai se gândesc la tine. Ultima călătorie pe acest Pământ s-a terminat tragic, fie ca cea în care porneşti acum să te ducă la o destinaţie mai bună. Odihneşte-te în pace!
miercuri, 8 iulie 2009
joi, 25 iunie 2009
vineri, 29 mai 2009
miercuri, 27 mai 2009
luni, 18 mai 2009
sâmbătă, 16 mai 2009
joi, 14 mai 2009
Reclama: Ce au reclama Levi’s Jeans si videoclipul Street Spirit in comun?
Muzica de vioara. Sarabande a lui Haendel. Un tanar isi ia avant si incepe sa fuga. Fuge. Si sare printr-un zid. Si inca unul, si inca unul. Alaturi de el apare o tanara, si ea fuge prin ziduri. Muzica se intensifica. Cei doi par a vrea a intrece moartea si viata si lumea. Muzica se domoleste. Ei isi trag putin duhul. Isi iau avant. Sar prin ultimul zid. Fug in sus pe cate un copac inalt. Se desprind de lume. Plutesc in sus. Libertate.
Cam asa arata una din reclamele la blugii Levi’s care acum cativa ani a facut furori, castigand multe premii. Reclama care imi ridica parul pe brate decat ori o vedeam.
Geniul in spatele acestui scurt filmulet e Jonathan Glazer, un regizor specializat in “scurt-metraje”, adica reclame si videoclipuri. Ii cunoastetei munca, a facut reclame la Stella Artois, Guinnes, Kodak, Levi’s si multe altele. Dar nu stiti el cine e, sin u stiti ca acele reclame se leaga prin el. Nici eu nu steam.
De curand am aflat, intamplator, ca reclama mea favorite are acelasi regizor ca si cateva din videoclipurile mele favorite. Asa ca am sa le postez pe cateva sa va faceti si voi o idee, pentru ca sunt cu siguranta printre cele mai interesante si originale videoclipuri din ultimii 20 de ani:
Levi’s Jeans: Odissey
Radiohead-Street Spirit (Fade Out)
Radiohead-Karma Police
Blur-The Universal
Observati cumva o tenta spre un anume film distopic?
U.N.K.L.E feat Thom Yorke-Rabbit in your Headlights
Cam asa arata una din reclamele la blugii Levi’s care acum cativa ani a facut furori, castigand multe premii. Reclama care imi ridica parul pe brate decat ori o vedeam.
Geniul in spatele acestui scurt filmulet e Jonathan Glazer, un regizor specializat in “scurt-metraje”, adica reclame si videoclipuri. Ii cunoastetei munca, a facut reclame la Stella Artois, Guinnes, Kodak, Levi’s si multe altele. Dar nu stiti el cine e, sin u stiti ca acele reclame se leaga prin el. Nici eu nu steam.
De curand am aflat, intamplator, ca reclama mea favorite are acelasi regizor ca si cateva din videoclipurile mele favorite. Asa ca am sa le postez pe cateva sa va faceti si voi o idee, pentru ca sunt cu siguranta printre cele mai interesante si originale videoclipuri din ultimii 20 de ani:
Levi’s Jeans: Odissey
Radiohead-Street Spirit (Fade Out)
Radiohead-Karma Police
Blur-The Universal
Observati cumva o tenta spre un anume film distopic?
U.N.K.L.E feat Thom Yorke-Rabbit in your Headlights
sâmbătă, 9 mai 2009
Reclamă: Alternative/Indie
Azi vreau să vă prezint două trupe mai mult sau mai puțin cunoscute, care cânte ceva între Indie-Rock și Rock-Alternativ amestecat cu Jazz, Blues și de ce nu? Folk. Înainte să vă speriați citind cuvântul rock, încercați să nu vă gândiți la Metallica și să le da-ți băieților o șansă.
Prima trupă se numește DeVotchka (adică “fată” în rusă, doar că trupa e din America)
Un sunet mellow, relaxant, pășind din când în când în zone mai alerte, cântecele lor par a fi când similar când complet diferite, păstrând elementele care te-au făcut să îi iubești, dar totuși dându-ți ceva nou la fiecare cântec nou; de vocea vocalistului să nu mai vorbesc, încă îmi da fiori în unele moment. Dacă ați văzut filmul “Little Miss Sunshine” veți recunoaște sound-ul, DeVotchka fiind vinovații în spatele soundtrack-ului minunat al filmului.
How it ends:
Till the end of time:
A doua trupă mi-a dat-o un prieten din Lituania acum câteva luni, și deși de obicei nu îmi place muzica oferită de alții, trebuie să recunosc că această trupă m-a prins din prima: The Tiger Lillies.
Prin anii ’80 niște tineri băteau barurile din Camden Town, un cuib pentru trupe underground care caută lansare din inima Londrei, cu un sound original încercând să găsească o șansă să se ridice deasupra. În 1989 s-au lansat official. Un folk care dă înspre blues-rock, cu texte amuzante-morbide despre sărăcie, prostituție, Londra, viață, cei trei și-au făcut un mic fan-base stabil în întreaga lume. Cantecul "Curva" al celor de la Spitalul de Urgenta e un cover Tiger Lillies, dupa cantecul "Whore". Nu am gasit melodiile care le vroiam pe net, dar si astea sunt bune:
Hell:
The Tiger Lillies - Hell
Asculta mai multe audio Muzica »
Her Room:
The Tiger Lillies - Her Room
Asculta mai multe audio Muzica »
Gypseis:
The Tiger Lillies - Gypsies
Asculta mai multe audio Muzica »
Si le recomand pe astea cu mare caldura daca v-au placut cele pe care le-am postat:
Despite
Pimp Song
Heroin and Cocain
Open your legs
Enjoy!
Prima trupă se numește DeVotchka (adică “fată” în rusă, doar că trupa e din America)
Un sunet mellow, relaxant, pășind din când în când în zone mai alerte, cântecele lor par a fi când similar când complet diferite, păstrând elementele care te-au făcut să îi iubești, dar totuși dându-ți ceva nou la fiecare cântec nou; de vocea vocalistului să nu mai vorbesc, încă îmi da fiori în unele moment. Dacă ați văzut filmul “Little Miss Sunshine” veți recunoaște sound-ul, DeVotchka fiind vinovații în spatele soundtrack-ului minunat al filmului.
How it ends:
Till the end of time:
A doua trupă mi-a dat-o un prieten din Lituania acum câteva luni, și deși de obicei nu îmi place muzica oferită de alții, trebuie să recunosc că această trupă m-a prins din prima: The Tiger Lillies.
Prin anii ’80 niște tineri băteau barurile din Camden Town, un cuib pentru trupe underground care caută lansare din inima Londrei, cu un sound original încercând să găsească o șansă să se ridice deasupra. În 1989 s-au lansat official. Un folk care dă înspre blues-rock, cu texte amuzante-morbide despre sărăcie, prostituție, Londra, viață, cei trei și-au făcut un mic fan-base stabil în întreaga lume. Cantecul "Curva" al celor de la Spitalul de Urgenta e un cover Tiger Lillies, dupa cantecul "Whore". Nu am gasit melodiile care le vroiam pe net, dar si astea sunt bune:
Hell:
The Tiger Lillies - Hell
Asculta mai multe audio Muzica »
Her Room:
The Tiger Lillies - Her Room
Asculta mai multe audio Muzica »
Gypseis:
The Tiger Lillies - Gypsies
Asculta mai multe audio Muzica »
Si le recomand pe astea cu mare caldura daca v-au placut cele pe care le-am postat:
Despite
Pimp Song
Heroin and Cocain
Open your legs
Enjoy!
vineri, 8 mai 2009
The Shortcut Part 2
sorry de intarziere, fix cand postez si eu ceva in serie mi se strica calculatorul, genial:
Calm down. This place isn’t that big, and you are not lost. You will not die here. Somebody else must be in here. You look around the old, filthy factory corridor. You calm yourself trying to imagine what purpose each room served for. You hear a noise, in the distance. Every bad thought you suppressed shows its head. There is no guard in the complex. It was crack addicts who put the chains on the gates, to lock you in, to kill you. No. Calm down! It was probably a rat.
You decide to go back to the gate, shout for help. Forget the humiliation, you’ve been here too long. You turn. You can barely hold back the scream which built up in your lungs. There he is, standing there, in the middle of the corridor, twenty feet away. He must have been following you. A dirty, long-haired, weirdly dressed, old man. You were right, fucking crack addicts. What will you do?
“You are guilty!” he says.
You are baffled. That is the last thing you expected. “Guilty of what?” you ask, “I’ve done nothing!”.
“You entered the realm. All who enter are guilty until proven innocent!”
That’s bullshit, it’s stupid, just fucking idiotic, tell him that. Tell him he’s a stupid fucking crack addict. “I don’t understand. Guilty of what? I didn’t know I was supposed to enter. I’m sorry! Look, I have money!”
“Silence! You will be trialed now.”
Shit! They come out! So fucking many. Where the fuck do they all come from? Filthy morlocks. They grab, you. You panic! You smell their stench! They tie you down.
“The rock will decide you fate.” The old one speaks again. He takes a rock from his pocket, he throws it at you, but it drops just before your feet. As it stops all scream out in join.
“You have not been found innocent. You will die!”
You scream out, you protest. That wasn’t a trial. That was bullshit. You scream, you beg, you curse, you try to bribe. They throw you in a small chamber, and lock you in. You are tied up on the floor. Silence creeps in as you hear them leave. You try to calm down. This cannot be real! Then you hear something crawling up a pipe. A rat appears in the room. You hear more of them coming. Many more. This isn’t right. This shouldn’t be happening. You hear them crawling and squeaking. Squeak. This is impossible. Squeak. This is not how the plan works. Squeak. Should be home by now. Squeak. No! Squeak. Squeak. Louder. Squeak. Squeak. Wait. It isn’t “squeak” it’s “beep”. Beep-beep-beep. Of course! It’s your alarm clock. It’s seven thirty. It’s morning. Beep. It was just a dream. Beep. That’s why it didn’t make sense. Beep. It’s all clear now. It was dream. Even though you cannot move. It was just a dream. As they crawl on you, it was just a dream. As they start nabbing. As hours seem to pass, and the pain grows unbearable, it was just a dream. As you finally bleed enough to faint. As life slips from your eyes, it was just a dream. It was just a dream.
Calm down. This place isn’t that big, and you are not lost. You will not die here. Somebody else must be in here. You look around the old, filthy factory corridor. You calm yourself trying to imagine what purpose each room served for. You hear a noise, in the distance. Every bad thought you suppressed shows its head. There is no guard in the complex. It was crack addicts who put the chains on the gates, to lock you in, to kill you. No. Calm down! It was probably a rat.
You decide to go back to the gate, shout for help. Forget the humiliation, you’ve been here too long. You turn. You can barely hold back the scream which built up in your lungs. There he is, standing there, in the middle of the corridor, twenty feet away. He must have been following you. A dirty, long-haired, weirdly dressed, old man. You were right, fucking crack addicts. What will you do?
“You are guilty!” he says.
You are baffled. That is the last thing you expected. “Guilty of what?” you ask, “I’ve done nothing!”.
“You entered the realm. All who enter are guilty until proven innocent!”
That’s bullshit, it’s stupid, just fucking idiotic, tell him that. Tell him he’s a stupid fucking crack addict. “I don’t understand. Guilty of what? I didn’t know I was supposed to enter. I’m sorry! Look, I have money!”
“Silence! You will be trialed now.”
Shit! They come out! So fucking many. Where the fuck do they all come from? Filthy morlocks. They grab, you. You panic! You smell their stench! They tie you down.
“The rock will decide you fate.” The old one speaks again. He takes a rock from his pocket, he throws it at you, but it drops just before your feet. As it stops all scream out in join.
“You have not been found innocent. You will die!”
You scream out, you protest. That wasn’t a trial. That was bullshit. You scream, you beg, you curse, you try to bribe. They throw you in a small chamber, and lock you in. You are tied up on the floor. Silence creeps in as you hear them leave. You try to calm down. This cannot be real! Then you hear something crawling up a pipe. A rat appears in the room. You hear more of them coming. Many more. This isn’t right. This shouldn’t be happening. You hear them crawling and squeaking. Squeak. This is impossible. Squeak. This is not how the plan works. Squeak. Should be home by now. Squeak. No! Squeak. Squeak. Louder. Squeak. Squeak. Wait. It isn’t “squeak” it’s “beep”. Beep-beep-beep. Of course! It’s your alarm clock. It’s seven thirty. It’s morning. Beep. It was just a dream. Beep. That’s why it didn’t make sense. Beep. It’s all clear now. It was dream. Even though you cannot move. It was just a dream. As they crawl on you, it was just a dream. As they start nabbing. As hours seem to pass, and the pain grows unbearable, it was just a dream. As you finally bleed enough to faint. As life slips from your eyes, it was just a dream. It was just a dream.
marți, 5 mai 2009
luni, 4 mai 2009
The Shortcut Part 1
Nu am mai postat demult literatura, asa ca postez azi prima jumatate a unei schite Kafkaniene pe care am scris-o de curand. Enjoy. Leave a comment maybe.
You hate it when these things happen. You do! You don’t hate what happens, you hate that it happens. These little things which spoil your little plans. You are a decent man. Yes sir, you are. You are not violent, you are not vulgar, you do your job right, you have your hobbies. You don’t have vices. Sure, you drink now and then, and you smoke occasionally, when you are stressed, but you don’t feel the need to do it constantly. You don’t gamble, you don’t do whores. You don’t cheat, you don’t seek to gain advantages on the backs of your fellow men. You call your mother every week-end, and you want children one day. You’re the kind of man any man ought to be. Your only little tweak is your little plans, and it fucks you up, when shit like this happens and fucks up your plans.
Your little plans you live every moment of your life by. You wake up every day at seven (except week-ends and holidays when you wake up at eight), by seven thirty you had your breakfast, then you take a shower, you brush your teeth, you shave, in that order. You are not obsessive-compulsive, you don’t count the number of the strokes of your blade, but that’s the most effective order of doing things. You go to work, you finish 9 hours later, one hour over the program to prepare everything for the next day, you go to the train station and you take the same train every evening. You walk home, and you use the shortcut through the abandoned factory complex. The little shortcut which you found, all by yourself, and of which you are so fucking proud of. The other fucking idiots have to walk half a fucking mile around the complex, or take a cab. And they are fucking idiots compared to you, are they not?
And this is what fucks you up tonight. Because tonight you’re the fucking idiot. Because tonight the gate at the end of your fucking little short-cut is fucking locked, and there is no fucking way you could fucking get by it. So you have to turn back, and walk around, and you’re angry. Not because you have to walk all that way, but because your plan backfired, it did not work out as you had it in your head. No. And that’s why you forget about your civil ways and explode into bursts of cursing, yes, motherfucking, shitting, fucking, sucking cursing; with more cunts and dicks and arses and whores and sons of bitches than even a sailor could bare hearing.
But it does not stop here does it? No. Trouble seldom comes alone, and a plan backfires, it does it all they way. As you walk back, you see it, but you refuse to believe it. So you walk up close, and still you refuse at first to believe it, but in vain. The gate you came in is also locked. In the short period you walked to the other end of the complex, somebody locked this gate as well and there’s a fucking thick chain with a fucking big lock on the gate, and there is now way you could fucking jump it, not even fucking Houdini could fucking get out of this one.
So what now mister genius? Think. Somebody locked the gate from the inside, so somebody must be in the complex.
You start exploring the twisted labyrinth. You are uneasy. Last time you did this, when you found the shortcut, it was daylight, now it’s almost dark. But there must be someone, both gates were locked on the inside. Or there is another exit, which would suite you even better. Your anger persists, but your worries start overwhelming it. The silence of the complex is unnatural.
You hate it when these things happen. You do! You don’t hate what happens, you hate that it happens. These little things which spoil your little plans. You are a decent man. Yes sir, you are. You are not violent, you are not vulgar, you do your job right, you have your hobbies. You don’t have vices. Sure, you drink now and then, and you smoke occasionally, when you are stressed, but you don’t feel the need to do it constantly. You don’t gamble, you don’t do whores. You don’t cheat, you don’t seek to gain advantages on the backs of your fellow men. You call your mother every week-end, and you want children one day. You’re the kind of man any man ought to be. Your only little tweak is your little plans, and it fucks you up, when shit like this happens and fucks up your plans.
Your little plans you live every moment of your life by. You wake up every day at seven (except week-ends and holidays when you wake up at eight), by seven thirty you had your breakfast, then you take a shower, you brush your teeth, you shave, in that order. You are not obsessive-compulsive, you don’t count the number of the strokes of your blade, but that’s the most effective order of doing things. You go to work, you finish 9 hours later, one hour over the program to prepare everything for the next day, you go to the train station and you take the same train every evening. You walk home, and you use the shortcut through the abandoned factory complex. The little shortcut which you found, all by yourself, and of which you are so fucking proud of. The other fucking idiots have to walk half a fucking mile around the complex, or take a cab. And they are fucking idiots compared to you, are they not?
And this is what fucks you up tonight. Because tonight you’re the fucking idiot. Because tonight the gate at the end of your fucking little short-cut is fucking locked, and there is no fucking way you could fucking get by it. So you have to turn back, and walk around, and you’re angry. Not because you have to walk all that way, but because your plan backfired, it did not work out as you had it in your head. No. And that’s why you forget about your civil ways and explode into bursts of cursing, yes, motherfucking, shitting, fucking, sucking cursing; with more cunts and dicks and arses and whores and sons of bitches than even a sailor could bare hearing.
But it does not stop here does it? No. Trouble seldom comes alone, and a plan backfires, it does it all they way. As you walk back, you see it, but you refuse to believe it. So you walk up close, and still you refuse at first to believe it, but in vain. The gate you came in is also locked. In the short period you walked to the other end of the complex, somebody locked this gate as well and there’s a fucking thick chain with a fucking big lock on the gate, and there is now way you could fucking jump it, not even fucking Houdini could fucking get out of this one.
So what now mister genius? Think. Somebody locked the gate from the inside, so somebody must be in the complex.
You start exploring the twisted labyrinth. You are uneasy. Last time you did this, when you found the shortcut, it was daylight, now it’s almost dark. But there must be someone, both gates were locked on the inside. Or there is another exit, which would suite you even better. Your anger persists, but your worries start overwhelming it. The silence of the complex is unnatural.
duminică, 3 mai 2009
Reclamă: Alina Orlova
Lituanianca de 21 a surpins Europa cu muzica ei simplă și profundă și vocea ei pătrunzătoare.
Sper să vă placă:
Site-ul ei pe myspace, unde găsiți mai multe melodii de-ale ei.
Sper să vă placă:
Site-ul ei pe myspace, unde găsiți mai multe melodii de-ale ei.
sâmbătă, 2 mai 2009
Nostalgia 14: Katzenauge
probabil printre primele anime-uri care le-am vazut, pe vremea cand cuvantul anime inca nu exista in vocabularul occidental:
Ps: sugerati si voi desene romanesti sau altele din copilaria pe care sa le postez in posturi din categoria asta
Ps: sugerati si voi desene romanesti sau altele din copilaria pe care sa le postez in posturi din categoria asta
vineri, 1 mai 2009
Reclama: Muzica UOAU
Multumita unei scenete pe care am vazut-o ieri la faculta si care a folosit un cover complet nou(pentru mine) al melodiei "Creep" al trupei Radiohead am descoperit trupa SCALA AND THE KOLACNY BROTHERS, un cor de fete belgiene condus de fratii Kolacny, unul la pian-acompaniament si celalalt ca si conductor. Au cateva melodii proprii, dar marea parte a muzicii lor consta din coveruri incredibile ale diverselor melodii binecunoscute (de genul Apocalyptica doar ca nu doar rock). Rezultatul e variat si uimitor. Sper sa va placa si voua, va pun patru coveruri sa va faceti o idee:
Creep (prima care am auzit-o si care mi-a dat fiori)
Una Rammstein, da Rammstein, si suna mai melodic decat v-ati putea imagina:
Una pentru fetele(care or fi daca or fi) care citesc blogul:
si una iar pentru rockeri si mai ales fani Nirvana:
Alte coveruri includ Muse, Madonna, Depeche Mode, ABBA, Placebo si altii, asa ca nu le pierdeti din vedere.
Creep (prima care am auzit-o si care mi-a dat fiori)
Una Rammstein, da Rammstein, si suna mai melodic decat v-ati putea imagina:
Una pentru fetele(care or fi daca or fi) care citesc blogul:
si una iar pentru rockeri si mai ales fani Nirvana:
Alte coveruri includ Muse, Madonna, Depeche Mode, ABBA, Placebo si altii, asa ca nu le pierdeti din vedere.
miercuri, 29 aprilie 2009
duminică, 26 aprilie 2009
joi, 23 aprilie 2009
marți, 21 aprilie 2009
luni, 20 aprilie 2009
duminică, 19 aprilie 2009
Tehnologie vs. Tehnologie: nevoia pentru un robot care cântă la vioară
Azi am dat peste 2 filmulețe pe youtube, ambele prezentând inovațiile făcute în industria robotică, ambele însă foarte diferite.
Primul film este despre un robot-cărăuș. BigDog merge în 4 picioare și poate căra 350 livre. Inovația acestui robot este abilitatea sa de a-și păstra echilibrul pe picioare. ‘Mersul’ a dat bătaie de cap oamenilor de știință, roboții neputându-și menține echilibrul, având probleme cu obstacole și fiind foarte instabili; motiv pentru care până acum s-a recurs la folosirea roților sau altor forme de mișcare. Acest robot însă are un echilibru incredibil chiar și pe teren extreme de accidentat, pe gheață sau în urma unui impact puternic, lucru care îi da acces în zone în care roboți pe roți și oameni ar ajunge cu greu. Iată un exemplu de tehnologie folositoare care are potențialul de a salva (și desigur a distruge prin râzboaie) multe vieți.
Al doilea robot arată ceva mai estetic decât primul, lucru care nu îi dă însă superioritate. Toyota a scos pe piață un robot care cântă la vioară…de ce? De ce avem nevoie de un robot care cântă la vioară? Și cântă e mult spus, atâta tot că apasă degetele acolo unde trebuie, de fiecare dată exact acolo. Chiar așa de bucuroși suntem să ne dăm umanitatea? Chiar așa ne grăbim să luăm în brațe și să dăm bani pe fiecare nou gadget? Pentru că o să fie destul bogatași care o să-l cumpere. De ce? Pentru că știe să cânte cu precizie 100.000 la vioară? Asta e ideea unui interpret, de fiecare dată va fi altfel melodia, pentru că nici cel mai bun violinist nu poate repeat identic un cântec, iar asta îi confer unicitate, pe când robotul asta face, repetă exact aceeași chestier (decât dacă nu îl programăm altfel). Și poate un robot scrie o simfonie, sau măcar să interpreteze melodia în concordanță cu propria identitate? Încă o dată: De ce avem nevoie de așa ceva?
Primul film este despre un robot-cărăuș. BigDog merge în 4 picioare și poate căra 350 livre. Inovația acestui robot este abilitatea sa de a-și păstra echilibrul pe picioare. ‘Mersul’ a dat bătaie de cap oamenilor de știință, roboții neputându-și menține echilibrul, având probleme cu obstacole și fiind foarte instabili; motiv pentru care până acum s-a recurs la folosirea roților sau altor forme de mișcare. Acest robot însă are un echilibru incredibil chiar și pe teren extreme de accidentat, pe gheață sau în urma unui impact puternic, lucru care îi da acces în zone în care roboți pe roți și oameni ar ajunge cu greu. Iată un exemplu de tehnologie folositoare care are potențialul de a salva (și desigur a distruge prin râzboaie) multe vieți.
Al doilea robot arată ceva mai estetic decât primul, lucru care nu îi dă însă superioritate. Toyota a scos pe piață un robot care cântă la vioară…de ce? De ce avem nevoie de un robot care cântă la vioară? Și cântă e mult spus, atâta tot că apasă degetele acolo unde trebuie, de fiecare dată exact acolo. Chiar așa de bucuroși suntem să ne dăm umanitatea? Chiar așa ne grăbim să luăm în brațe și să dăm bani pe fiecare nou gadget? Pentru că o să fie destul bogatași care o să-l cumpere. De ce? Pentru că știe să cânte cu precizie 100.000 la vioară? Asta e ideea unui interpret, de fiecare dată va fi altfel melodia, pentru că nici cel mai bun violinist nu poate repeat identic un cântec, iar asta îi confer unicitate, pe când robotul asta face, repetă exact aceeași chestier (decât dacă nu îl programăm altfel). Și poate un robot scrie o simfonie, sau măcar să interpreteze melodia în concordanță cu propria identitate? Încă o dată: De ce avem nevoie de așa ceva?
sâmbătă, 18 aprilie 2009
vineri, 17 aprilie 2009
joi, 16 aprilie 2009
miercuri, 8 aprilie 2009
Bugs Bunny
interpretarea adevarata a numelui faimosului personaj animat
(insecte iepure in caz ca nu v-ati prins)
(insecte iepure in caz ca nu v-ati prins)
98% Of Babies Manic-Depressive
"NEW YORK—A new study published in The Journal Of Pediatric Medicine found that a shocking 98 percent of all infants suffer from bipolar disorder. "The majority of our subjects, regardless of size, sex, or race, exhibited extreme mood swings, often crying one minute and then giggling playfully the next," the study's author Dr. Steven Gregory told reporters. "Additionally we found that most babies had trouble concentrating during the day, often struggled to sleep at night, and could not be counted on to take care of themselves—all classic symptoms of manic depression." Gregory added that nearly 100 percent of infants appear to suffer from the poor motor skills and impaired speech associated with Parkinson's disease."
Sursa:
Sursa:
marți, 7 aprilie 2009
De prin viaţă
Deseori ne dezamăgim pe sine, deseori îi dezamăgim pe alţii, dar cel mai rău e când ne dezamăgim pe sine dezamăgindu-i pe alţii.
duminică, 5 aprilie 2009
Nostalgia 13: Captain Planet
pt ca inainte sa avem cablu ne uitam la desenele prost dublate de pe TVR1.
Nu cred ca am vazut desene mai corect politic...bleah. Dar faine erau atunci.
Din pacate nu am gasit varianta cu naratorul roman care vorbeste peste cel englez:
Sugerat de Fabi.
Nu cred ca am vazut desene mai corect politic...bleah. Dar faine erau atunci.
Din pacate nu am gasit varianta cu naratorul roman care vorbeste peste cel englez:
Sugerat de Fabi.
vineri, 3 aprilie 2009
Cum si de ce Guevara...
Spuneti-mi sincer ca nu e asa:
chiar si inainte de tot hype-ul "El Che" din ultimii 2-3 ani, cu filmele lui Sodenbergh si a lui Salles, cu toate cartile care au aparut despre el, fata lui era pe tricouri, brighete, ghiozdane etc. Toti erau cu "Guevara" da putini stiau ceva concret despre el.
Nu vreau sa subminez realizarile si simbolismului marelui argentinian, si ma bucur ca in ultima vreme lumea este interesara nu doar de monocromul cu fata sa; dar sa nu mai zica nimeni ca nu suntem niste oi fara creier
chiar si inainte de tot hype-ul "El Che" din ultimii 2-3 ani, cu filmele lui Sodenbergh si a lui Salles, cu toate cartile care au aparut despre el, fata lui era pe tricouri, brighete, ghiozdane etc. Toti erau cu "Guevara" da putini stiau ceva concret despre el.
Nu vreau sa subminez realizarile si simbolismului marelui argentinian, si ma bucur ca in ultima vreme lumea este interesara nu doar de monocromul cu fata sa; dar sa nu mai zica nimeni ca nu suntem niste oi fara creier
miercuri, 1 aprilie 2009
Nostalgia 12: Natalia Oreiro-Inger Salbatic
pentru ca nostalgia copilariei si preadolescentei nu se rezuma doar la RTL2
pentru ca toata lumea (fie care recunoaste fie ca nu) se uita la serialul asta, pentru ca avea umor si drama si nu era prost scris (pt o telenovela)
pentru ca e NATALIA OREIRO (she's fuckin' hot)
si melodia asta era si ea asociata serialului:
pentru ca toata lumea (fie care recunoaste fie ca nu) se uita la serialul asta, pentru ca avea umor si drama si nu era prost scris (pt o telenovela)
pentru ca e NATALIA OREIRO (she's fuckin' hot)
si melodia asta era si ea asociata serialului:
joi, 26 martie 2009
miercuri, 25 martie 2009
Nostalgia 10: Around the world with Willy Fog
Era o vreme cand desenele erau bazate pe romane, cum ar fi "Mizerabilii", lucru care te determina ca sa le chiar citesti dupa ce ajungi in clasa 1.
Aceste desene erau bazate pe romane de Jules Verne (cine nu are colectia acea aurie in biblioteca, mostenita de la parinti?) mai precis: "80 de zile in jurul lumii", "Calatorie spre centrul Pamantului" si "20000 de leghe sub mari"
Enjoy:
Sezon 1 (anii 80):
Sezon 2 si 3 (anii 90):
Aceste desene erau bazate pe romane de Jules Verne (cine nu are colectia acea aurie in biblioteca, mostenita de la parinti?) mai precis: "80 de zile in jurul lumii", "Calatorie spre centrul Pamantului" si "20000 de leghe sub mari"
Enjoy:
Sezon 1 (anii 80):
Sezon 2 si 3 (anii 90):
marți, 24 martie 2009
Nostalgia 9: Alvin and the Chipmunks
pentru Paula, cu intarziere considerabila, cele 2 intro-uri de la Alvin and the Chipmunks:
luni, 23 martie 2009
Descoperirea zilei
cu totii faceam animale din umbrele mainilor cand eram mici, acest om insa nu a incetat si a impins limitele acestui joc spre arta. Incredibil:
sâmbătă, 21 martie 2009
Reclamă: Muzică alternativă românească
Pentru că muzica bună nu e doar cea care are videoclipuri pe Mtv. Două trupe românești formate din tineri pe care am avut norocul să le descopăr prin diverse circumstanțe:
Eloize: rock alternativ/indie, influențe Radiohead, nu prea comparabil cu altceva de pe piața românească.
http://profile.myspace.com/eloizero
Phaser: un soft-rock/jazz mixture foarte de efect.
http://www.myspace.com/phaserband5
Acordați-le 5 minute, poate pățiți ca și mine și descoperiți o nouă trupă favorită. And spread the news.
Eloize: rock alternativ/indie, influențe Radiohead, nu prea comparabil cu altceva de pe piața românească.
http://profile.myspace.com/eloizero
Phaser: un soft-rock/jazz mixture foarte de efect.
http://www.myspace.com/phaserband5
Acordați-le 5 minute, poate pățiți ca și mine și descoperiți o nouă trupă favorită. And spread the news.
sâmbătă, 14 martie 2009
Reclamă: 9.
În 2005 Shane Acker a dat lumii scurtmetrajul animat 3-D „9”. În cele 10 minute ale sale filmulețul ne prezintă un viitor, în care noi nu mai suntem, iar ultimii umanoizi, sunt terorizați de un colector de suflete mecanic. După uciderea lui 5, 9 este ultimul rămas și trebuie să înfrunte monstrul pentru a-și răzbuna semenii și pentru a-și asigura liniștea. În ciuda faptpului că dialogul lipsește, povestea este captivantă, iar imaginile sunt fermecătoare, motiv pentru care filmulețul a fost nominalizat la oscar. De atunci circulă pe internet, pentru oameni să-l descopere. (eu am dat peste el întâmplător prin Stumble)
De curând am aflat (tot întâmplător) că scurt metrajul cu puternic potențial cinematografic chiar este în proces de filmare. Va fi regizat de Tim Burton, și vocile personajelor (de data asta va și dialog) vor fi interpretate de actori faimoși precum: Elijah Wood, Jennifer Connoly, John. C. Reily. Filmul va ieși anul ăsta. Trailerul e mai jos, și scurtmetrajul complet la fel (astfel când mergeți la film când va ieși, vă puteți lauda prietenilor că ați văzut scurtmetrajul pe care e bazat)
Scurt-metraj:
Trailer:
De curând am aflat (tot întâmplător) că scurt metrajul cu puternic potențial cinematografic chiar este în proces de filmare. Va fi regizat de Tim Burton, și vocile personajelor (de data asta va și dialog) vor fi interpretate de actori faimoși precum: Elijah Wood, Jennifer Connoly, John. C. Reily. Filmul va ieși anul ăsta. Trailerul e mai jos, și scurtmetrajul complet la fel (astfel când mergeți la film când va ieși, vă puteți lauda prietenilor că ați văzut scurtmetrajul pe care e bazat)
Scurt-metraj:
Trailer:
vineri, 13 martie 2009
miercuri, 11 martie 2009
marți, 10 martie 2009
Marijuana ca si tratament pentru cancer (nu e gluma)
"while marijuana has never killed anyone, marijuana prohibition has killed millions."
In 2003 in urma unui studiu s-a publicat un articol medical despre efectele benefice pe care canabinoizii ii au asupra animalelor suferinde de cancer. A se intelege nu se refera la canabisul inhalat, dar poate asta insemna oare ca fumarea unui joint din cand in cand poate fi benefic nu doar starii mentale din acel moment?
Intreg articolul aici!
Un al doilea articol pe aceeasi tema.
Din pacate sunt in engleza.
In 2003 in urma unui studiu s-a publicat un articol medical despre efectele benefice pe care canabinoizii ii au asupra animalelor suferinde de cancer. A se intelege nu se refera la canabisul inhalat, dar poate asta insemna oare ca fumarea unui joint din cand in cand poate fi benefic nu doar starii mentale din acel moment?
Intreg articolul aici!
Un al doilea articol pe aceeasi tema.
Din pacate sunt in engleza.
marți, 24 februarie 2009
sâmbătă, 14 februarie 2009
marți, 10 februarie 2009
Blog Nou
pt ca unii s-au plans ca blogul e boring de cand fac recenzii la filme (nu ca nu ar fi fost inainte) si pentru a face contextul recenziilor mai profesionale putin, mi-am deschis un blog strict pentru filme, cu recomandari, stiri si recenzii.
Vor fi in romana majoritatea, dar daca tot fac curs de recenzii pt care trebuie sa scriu, le voi publica si pe acelea, asa primul e o recenzie la "Curious Case of Benjamin Button", scris dupa stilul revistei EMPIRE (un fel de BRAVO al filmelor din Anglia)
linkul e: www.kolcs-sees.blogspot.com
Vor fi in romana majoritatea, dar daca tot fac curs de recenzii pt care trebuie sa scriu, le voi publica si pe acelea, asa primul e o recenzie la "Curious Case of Benjamin Button", scris dupa stilul revistei EMPIRE (un fel de BRAVO al filmelor din Anglia)
linkul e: www.kolcs-sees.blogspot.com
luni, 9 februarie 2009
sâmbătă, 7 februarie 2009
joi, 5 februarie 2009
duminică, 1 februarie 2009
Reclama: ATENTIE CREEAZA DEPENDENTA
daca va plac jocurile flash mici de pe net, care trebuie gandite putin, jocul asta o sa vi sa pare genial.
http://www.kongregate.com/games/Scarybug/chronotron
ps: daca va palce fizica/matematica/teoriile quantice/SFurile neaparat sa incercati
http://www.kongregate.com/games/Scarybug/chronotron
ps: daca va palce fizica/matematica/teoriile quantice/SFurile neaparat sa incercati
marți, 27 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)