vineri, 19 octombrie 2012

Cicatricile eterne a unei minti profanate

Indoapa-ma cu Xanax.
Fa-mi o baie de Vodca.
Ia o Perna si apas-o peste fata mea.



Unde e omul care sa-mi ofere uitarea?

Vreau si eu o lacuna de 5 ani in mintea mea. Ar fi vizibila? As putea trai cu ea?

Dar stiu ca nu as accepta chiar de mi s-ar da ocazia.

Singurul motiv pentru care nu mi-as permite sa te uit e gandul ca atunci nu as mai sti sa te evit. Ca as da din nou de tine si as ramane din nou hipnotizat de radiatia zambetului tau de cheshire cat. Si in nestiinta mea ti-as da ocazia sa ne pacalesti din nou. Nu ca as crede tu ca te-ai folosi de ea sincer. Dar daca totusi...?

Mi-as face operatia aia estetica, dar am nevoie de cicatricile astea care-mi deformeaza gandul, caci altfel as uita de unde le am. Si asta ar fi de-a dreptul moronic.

Asa ca tin minte si azi, si voi incerca sa ma trezesc si maine.

Niciun comentariu: