Maşina vine în
viteză şi băiatul fuge peste trecere fără să se uite. Tramvaiul este între cele
două direcţii de mers şi cei doi nu au cum să se vadă. Tânărul trece prin faţa
tramvaiului şi fără un moment de ezitare fuge mai departe. Maşina e pe prima
bandă. Băiatul vede maşina dar nu mai reuşeşte să oprească. Aştept sunetul
frânelor, dar şoferul accelerează şi trece la centrimetrii în faţa băiatului. A
scăpat.
Vai, ce dimineaţă.
Şi totul a început de la boul de Dorin. Mă uit la ceas, e nouă fără zece.
Căcat.
*
-Dorin, în morţii
mă-tii, grăbeşte-te! E opt şi un sfert deja.
-Dacă baţi mai tare
în uşă va cădea geamul.
-Omule, hai că întârziu.
De ce-o fost musai amu să te bagi în baie? Oricum începi numai de la 10.
-Mai este timp.
-De câte ori să-ţi
explic că doar pentru că tu termini în baie în douăzeci de minute asta nu
înseamnă că şi alţii pot la fel?
-Păi mişcă-te şi tu
mai repede.
-Hai te rog, că tre
să fac şi duş şi mai am şi machiajul, şi profu îi în stare să mă pice dacă mai
întârziu o dată.
-Bine, bine.
-Amu nu o fă pe
supăratul. Că nici măcar cafeaua nu apus să mi-o beau.
*
Încui uşa. Dacă mă
grăbesc reuşesc să ajung la timp. Mă duc la lift, dar chiar când să apăs
butonul, cineva îl cheamă la alt etaj. De ce mereu când mă grăbesc e şi unicul
moment când altcineva din bloc decide să plece deodată cu mine? E clar.
Întârziu. Şi proful nu o să mă primească la oră, nu şi de data asta. Sau o să
ţină iar un discurs despre profesionalism. Dar de data asta chiar nu e vina
mea. „Voi credeţi că ălora de la Hollywood o să le pese de colegul de
apartament care a decis să se cace cu o oră mai devreme? Nu, o să vă zică
<>”. Bine.
Nu pot să fug până
la facultate fără să transpir, ceea ce va însemna că am făcut duşul degeaba.
Oricum şi aşa la pas grăbit voi ajunge probabil udă. Ce-i cu soarele ăsta la
mijlocul lui Octombrie?
Evident că ajung la
trecerea de pietoni chiar când se trece semaforul la roşu, şi aş putea să trec
dacă nu ar fi acea unică maşină care vine cu peste o sută la oră. Aş putea să
ma duc direct la cafea în Art.
Din partea cealaltă
văd un băiat care pare să fie şi el în grabă căci vine fugind şi sare fără se
uite pe trecere deşi este roşu.
A scăpat. E fără
zece. Căcat.
Mai am mai mult de
jumătate drum şi deja e clar că voi întârzia. După vreo două sute de metrii de
mers accelerat încep să mă doară tibiile şi gambele. Chestia asta o să mă ţină
toată ziua.
Când văd poarta
facultăţii deja nu mai am răbdare şi o iau încet la fugă. E deja nouă şi zece.
Când iau colţul dau nas în nas cu Andrei.
-Ce faci?
-A sunat proful,
vine doar ora viitoare.
-Am scăpat.
-Ce?
-Nimic. Vii la o
cafea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu